super love

Primavara se lasa asteptata, ne-am saturat de ploaie, vant,lapovita, dimineti geroase si weekenduri monotone. Plictisita, am incercat la pranz sa ma bag langa Miruna si sa fur o ora de somn . N-am reusit nici eu, nici ea. A chinuit-o ingrozitor o tuse care o trezea la fiecare 5 minute. Am lasat deoparte somnul meu si am tinut-o de manuta si am mangaiat-o de fiecare data cand se lupta cu un acces de tuse. Se linistea instantaneu si somnul revenea, dulce si odihnitor, chiar si pret de cateva minute. Ii priveam fetisoara rotunda, cu obraji imbujorati, pielea incredibil de fina, sprancenele "spataresti", trasatura definitorie pentru ascendentii pe linie paterna, nasucul usor tesit, cu nari perfect rotunde (toata lumea se mira de unde nasucul asta) , gurita mica cu buze pline si foarte frumos conturate ( macar atunci cand va creste mare nu va mai fi obsedata de ideea de colagen in buze) si parul moale si rar adunat in cativa carlionti blonzi.
Dormea cu o expresie de candoare pe care numai un copil o poate avea. Dar tusea revenea si chinul se prelungea..
Intr-un final s-a trezit de-a binelea, tusea nu se mai oprea. A deschis ochii si cand m-a vazut, expresia de chin si de neputinta s-a transformat intr-un zambet cald. Dormi, fetita mica, mama e aici...dar n-a mai adormit, a intins manutele spre mine ca pentru o mica imbratisare si mi-a soptit la ureche : "ubec". Nu mi-a venit sa cred, asa ca am intrebat-o, tulburata:
- Ce spui, iubita mea, mai spune o data ca n-am auzit
- Ubec, mama..Mut...
Nu stiu daca a fost surpiza acestei neasteptate declaratii de iubire suprema venita din partea fetitei mele sau emotia de a auzi declaratia asta bine cunoscuta spusa in forma identica de doi posesori de sprancene spataresti, dar am simtit ca ma topesc toata. Cu riscul de a fi patetica, spun cu mana pe inima ca fericirea era acolo, ca as fi putut sa intind bratele, cum facuse Miruna mai devreme, si i-as fi simtit consistenta.