O dupa-amiaza de toamna. Ma joc cu Miruna – eu sunt girafa Rafa si ea e vacuta Lola, girafa s-a saturat de atatea frunze mancate si ar vrea sa incerce si gustul laptelui. Miruna rade amuzata : Poftim, incearca, am un lapte foaite bun! Langa noi, Matei face inventarul cartonaselor cu specii marine, poate are ceva dubluri si poate face schimb cu colegii. Pisica doarme pe portiunea de parchet pe care se joaca cateva raze de soare caldut. In bucatarie miroase a prajitura cu mere.
Deodata aud batai puternice in usa. Pisica tresare, Matei se uita la mine intrebator, Rafa a renuntat sa mai bea lapte. In fata mea un om strain, in uniforma, ne anunta cu o fata impasibila ca trebuie sa facem un mic bagaj, ca va trebui sa plecam. Unde sa plecam, intreb eu nedumerita. Asa am primit ordin, raspunde el sec. In cateva ore va fi imbarcarea. Intru in panica, nu stiu cat vom sta, unde vom sta, ce sa iau cu noi. Ii aud si pe vecini cuprinsi de aceeasi panica. Cineva a auzit un zvon cum ca vom fi deportati undeva, impreuna cu toti romanii ( tigani sau nu) care au ingrozit occidentul si din cauza carora imaginea romanului e asociata cu hotia, mizeria si violenta. Imi iau copiii in brate si nu stiu incotro sa fug, pe cine sa implor sa ne lase in pace. Tremur de spaima si nu stiu ce se va intampla cu vietile noastre.
Stiu, e un scenariu oribil, nu stiu ce m-a apucat. Dar e un scenariu care ar fi putut fi realitate daca ma nasteam intr-un moment in care istoria a luat-o razna.
Citesc Herta Muller -„Leaganul respiratiei”. Fara nicio intentie de joc de cuvinte, simt ca mi se taie respiratia de fiecare data cand citesc despre ororile care au marcat istoria umanitatii. Si nu inteleg cum de a fost posibil ca deportarea minoritatilor germane in lagarele sovietice sa se faca dupa ce razboiul se terminase si lumea inca nu-si revenise din socul unuia din cele mai crunte genociduri?
De ce a fost nevoie ca, repet, dupa razboi , niste oameni de rand sa fie declarati vinovati pentru atrocitatile regimului nazist , singura lor vina fiind doar apartenenta la etnia germana? Un genocid urmat de alt genocid. Dupa exterminarea evreilor a urmat exterminarea „exterminatorilor”,oameni nevinovati fara nicio legatura cu cei care comandasera genocidul, urmat de exterminarea intelectualilor si persecutarea pana la exterminare a tuturor celor care proveneau din familii instarite-mai mult sau mai putin-, din nou oameni care n-aveau nicio vina ca se nascusera in familiile respective. Si urmat de alte si alte exterminari, de toate felurile si chipurile. Exterminarea cuvantului, a respectului de sine, a individualitatii....Frica si foamea, senzatia continua de animal haituit...
Uneori mintea omeneasca nu poate cuprinde asemenea grozavii. Sigur, grozavii din astea au fost dintotdeauna, si mai sunt si vor mai fi. Un om omorat in bataie, o fetita violata, un copil care se culca murdar si cu burta goala, un om strivit de saracie si fara nicio sansa de a iesi la liman - sunt grozavii cu care ne intalnim la tot pasul. Si, la scara mai mare, sunt considerate „maruntisuri”. Dar cand niste nebuni hotarasc destinul a milioane de oameni, din pura placere sau din pura razbunare sau chiar din pura convingere, atunci nu ne ramane decat speranta egoista ca nu vom cunoaste ceea ce Mircea Eliade numea „teroarea istoriei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu