Cel mai frumos cadou

Apocalipsa ne-a ocolit, cred ca a vrut sa-mi dea sansa de a ma bucura de cel mai frumos cadou primit de ziua mea. Iacata-l :

 (intre noi fie vorba baiatul are de la cine mosteni inclinatia catre poemele siropoase, numai ca el e mai precoce, cum e si normal, dealtfel, ca  deh, generatiile se schimba).


Sigur, in topul cadourilor nici peruca blonda nu a fost de neglijat, dar n-am sa ma pozez cu ea in vecii vecilor, ca as fi cosmarul care ar bantui retina tuturor cunoscutilor si eu insami mi-as pierde orice urma de self-esteem. Dar in felul asta s-a convins si Matei ca nu orice mamica blonda e frumoasa si ca ar face bine sa nu mai mearga cu cioara vopsita- iertata fie-mi analogia putin fortata...

Scrisoare deschisa

Aud ca pe 21 decembrie 2012 se anunta sfarsitul lumii. Ei da, cum ii spuneam unei amice, am sa crap apoteotic, la zi de mare sarbatoare. Omenirea obosita si satula de viata  si-a ales o  zi speciala pentru a-si da obstescul sfarsit : ziua in care eu implinesc 37 de ani. Draga mea Apocalipsa, iti sunt profund recunoscatoare ca mi-ai dat sansa sa mor in floarea varstei, nechinuita de dureri de sale si nechinuid pe altiii cu batranetea mea nesuferita. Mai bine de atat nici ca se putea! Sper ca macar sa alegi sa vii spre sfarsitul zilei, sa ma pot bucura si eu  cat de cat de cadouri si de bucatele alese pentru prepararea carora mi-am sacrificat o zi din concediu.

Nu cred sa fii atat de afurisita incat sa ramai insensibila la aceasta ultima dorinta a mea...

A ta pentru eternitate,

V.