Il astept sa vina de la baschet cu un coleg.
II aduce bunica colegului cu masina. O mica neintelegere si nu reusim sa ne
coordonam. Il astept la locul stabilit,
cu Miruna de mana, si nici urma de Matei. Cand deja incep sa ma ingrijorez suna
telefonul. Un numar necunoscut. Mama,
sunt la familia Dinu ( adica vecinii nostri, cu care n-am relatii decat de
buna-ziua). Ce faci la familia Dinu cand eu te astept in fata la Angst? De ce
nu ti-ai luat telefonul? Are un telefon de generatie veche pe care i-e rusine
sa-l ia cu el, ca e prea „praf” si rad copiii de el. Mda, sa astept el mult si
bine sa-i iau un SmartPhone.
Vin intr-un suflet acasa si gasesc asta in usa :
Deja imi mai trece din suparare , mai ales
cand o vad si pe doamna Dinu zambitoare
si impaciutoare. Doamna, ce
minune de copil aveti! Sa nu-l certati, ca nu ne-a deranjat deloc, ba
dimpotriva, ne-a facut mare placere! Si, vai, stie si numarul de telefon al
parintilor, e mare lucru!
Nu l-am certat, cum sa-l cert? Mai ales ca
am salvat si o masa. Baiatul meu, obosit de la baschet si infometat, nu refuzase oferta familiei Dinu : o portie de
varza si budinca desert. Ba inca domnul Dinu, mai mucalit din fire, i-a oferit si un pahar de vin dar Matei, baiat
bine-crescut , a refuzat politicos.
Ma gandesc sa le propune vecinilor mei sa –l
mai invite, mai ales ca ei au avut fete si tocmai ce s-au maritat amandoua, asa
ca le-a ramas casa goala. Poate peste
cativa ani se va putea intretine cu domnul Dinu la un pahar de vin, ca intre
barbati...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu