La TI

La terapie intensiva moartea spectrul mortii este peste tot:  de la candela  de la intrare (aprinsa just in case) patrunde in incaperea cu imagini  infricosatoare  si se inflitreaza in zecile de tuburi care  ies din corpul bolnavilor si sunt conectate la aparate care il separa pe „a fi” de a „nu (mai) fi”. 

Pentru asistente si infirmiere moartea  e o prezenta familiara, ba chiar dorita, atata timp cat le umple buzunarele.  In buzunarele halatelor albe si verzi  incap toate sperantele, dar si neputinta si disperarea rudelor bolnavilor.

Am  umplut si noi niste buzunare  in ultima vreme si sentimentul este cumplit...

Cu ochii in lacrimi si epuizat  de la atata oboseala si incordare, imi spune intr-una din diminetile  astea grele :  -Nu stiu de ce, dar imi tot vine in minte cantecul asta:

Mama frumoasa, primul meu rai

Fa o minune, te rog mai stai

Dulce lumina, ram de maslin

Inca nu-i vremea, mai stai putin...

Si noi am vrea sa mai stai putin. Sau chiar mai mult... Dar nu noi hotaram cat stam pe pamant. Nemurirea nu e un dat al oamenilor. 

Si cantecul asta il fredonam in copilarie, cand nu intelegeam rostul versurilor si cand mama era obligatoriu nemuritoare.

Dialoguri

In ultima vreme am parte de multe dialoguri :

•  Dialoguri cu Matei, mai aprinse ( ca doar e in plina perioada de razvratire) sau mai ghiduse, ca sa ne mai destindem nervii incordati

Iaca un  exemplu graitor :

-          -Mama, daca as avea un jurnal intim si l-ai gasi, ai citi?

-          -Bineinteles ca nu... doar daca ai fi tu de acord sa ma lasi. Recunosc ca as fi curioasa, dar m-as abtine.

-         - Deci mi-ai respecta dreptul la viata privata, nu? (Doamne, de unde le scoate...)

-          I-hi...Dar crezi ca o sa vrei vreodata sa vorbesti cu mine atunci cand iti va placea o fata?

-         - Cred ca da... dar o sa vedem la momentul respectiv, imi raspunde el cu o mina serioasa. Deocamdata nu e cazul... n-as avea curajul sa ii spun unei fete ca o plac. In schimb Emi..

-         - Ce-i cu Emi?

-          -O place pe Corina. O stii pe Corina, fata aia cu sanii mari dintr-a patra?

-        -  Ihi...

-         - Emi a lins scaunul pe care a stat Corina

-          ????!!!!

Mai tarziu, in parc , il vede o colega in parc si fatza i se lumineaza (colegei)

-          -Buna Matei!

-O priveste absent si abia daca o saluta.

-          -Mai Matei, nu e frumos ce faci! De ce esti asa de nepoliticos cu colega ta?

-          -De-ai sti cate fete ma plac... dau eu ma port asa intentionat, sa le fac sa se indragosteasca atat de tare de mine si sa vina sa ma roage in genunchi sa le acord atentie, sa-mi linga picioarele...Ca nu mai e niciunul mai frumos ca mine in toata scoala!

Nu stiu care din cele doua ipostaze i se potriveste mucosului meu (cea de timid care se pierde cu firea in fata fetelor sau  cea de cinic, plin de el si nesuferit) dar cred ca Emi are o influenta nefasta asupra lui. Ii da idei  neinspirate legate de utilizarea limbii in scopuri nu tocmai romantice

• Dialoguri cu Miruna, ca de la mama la fiica si invers, cu multa dragalasenie si complicitate

• Dialog pe Facebook cu diriginta mea din liceu, la sfarsitul caruia imi zice:

        -Valentina, tu esti un copil cu copii!

•  Dialoguri  cu tine, din ce in ce mai insufletite, ca o reimprospatare a unor realitati stiute dintotdeauna, dar care au acum alta aroma si alta substanta

• Dialoguri cu mine, incantatoare dialoguri despre entuziasmul asta urias aducator de o pofta de viata cum demult n-am mai avut

• Dialoguri de toate felurile si in toate chipurile care ma fac sa ma simt „tanara si ferice”, am impresia ca tin tinererea strans in brate si nu i-as mai da drumul...