Si n-a mai
stat langa noi…..desi sunt convinsa ca ar fi vrut…..cu siguranta ar mai fi vrut…
Ma bucur ca
ultima imagine pastrata pe retina a fost aceea a baiatului ei drag.
I-am
mangaiat mainile reci care l-au tinut in brate, l-au alintat, l-au invatat
poate sa numere pe degete, i-au verificat fruntea de febra si i-au alinat
suferintele…
I-am privit
pentru ultima data ochii inchisi cu genele stufoase adunate in manunchi si
mostenite de baiatul ei.
I-am
multumit ca a nascut, crescut si format pe cel care avea sa devina marea iubire
a vietii mele.
Si am
condus-o pe ultimul drum…
Ramas bun,
mama…
Noi acum ne-am
intors acasa. Cu tot ce inseamna ACASA.
