Ramas bun...

Si n-a mai stat langa noi…..desi sunt convinsa ca ar fi vrut…..cu siguranta ar mai fi vrut…

Ma bucur ca ultima imagine pastrata pe retina a fost aceea a baiatului ei drag.

I-am mangaiat mainile reci care l-au tinut in brate, l-au alintat, l-au invatat poate sa numere pe degete, i-au  verificat fruntea de febra si i-au alinat suferintele…

I-am privit pentru ultima data ochii inchisi cu genele stufoase adunate in manunchi si mostenite de baiatul ei.

I-am multumit ca a nascut, crescut si format pe cel care avea sa devina marea iubire a vietii mele.

Si am condus-o pe ultimul drum…

Ramas bun, mama…

Noi acum ne-am intors acasa. Cu tot ce inseamna ACASA.