sâmbătă, 5 aprilie 2014

Ramas bun...



Si n-a mai stat langa noi…..desi sunt convinsa ca ar fi vrut…..cu siguranta ar mai fi vrut…
Ma bucur ca ultima imagine pastrata pe retina a fost aceea a baiatului ei drag.
I-am mangaiat mainile reci care l-au tinut in brate, l-au alintat, l-au invatat poate sa numere pe degete, i-au  verificat fruntea de febra si i-au alinat suferintele…
I-am privit pentru ultima data ochii inchisi cu genele stufoase adunate in manunchi si mostenite de baiatul ei.
I-am multumit ca a nascut, crescut si format pe cel care avea sa devina marea iubire a vietii mele.
Si am condus-o pe ultimul drum…
Ramas bun, mama…

Noi acum ne-am intors acasa. Cu tot ce inseamna ACASA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu