Marea fandoseala

Am vrut fetita, avem fetita. La pachet cu tot arsenalul seductiei feminine: rochite, bentite, clamite, unghii vopsite, paiete si slipici.  La inceput maimutareala a fost mai timida, acum e in plina afirmare. Nu te sfii,  frumusata mica,  ia la mama si maimutareste-te dupa pofta inimii, motzeaza-te de zece ori pe zi, probeaza –ti rochitele si fa piruete, pune-ti pe cap diademe de printesa,  rujeaza-te pe furis, eu ma voi preface ca nu observ cum iti admiri in oglinda buzele tuguiate de diva!  Populeaza-ti  universul cu  printese si Feti frumosi, fluturasi si inimioare  si invaluie-l in ifose si miorlaieli alintate, eu nu ma supar, ba dimpotriva, ma induiosez si retraiesc  cu tine  a doua copilare, mult mai senina si mult mai colorata decat prima. La loc de cinste este, evident,  rozul  :)

La Parasute

Pe strada vecina cu strada pe care locuiesc  se observa o cladire veche, coscovita, unde cica s-ar confectiona....... parasute!!! Nu stiu daca ce e inscriptionat pe frontispiciul cladirii are vreo legatura cu activitatea din interior, auzisem ca ar fi fost ceva pe vremuri, dar ca acum e o banala croitorie. Nu de putine ori insa, locul cu pricina a fost  punct de intalnire cu diverse persoane si acum realizez ca suna cam bizar, sa nu zic neortodox, sa stabilesti  cu cineva o intalnire  „La Parasute”

Slava Domnului insa  ca nu sunt barbat  !!!! :):):)

Chiar daca nu e cea mai spendida vecinatate, „Parasutele” se integreaza bine in peisaj si dau si mai multa  culoare  cartierului nostru  si - asa destul de colorat.

Cert e ca  eu devin tot mai inflacarata la gandul de a sari cu parasuta intr-o buna zi.
Nefasta influenta!

O iubire fara nume

Seara pe racoare ne vine chef de o plimbare. Si ne-am plimbat putin, ei cocotati pe trotinete, noi tinandu-ne de mana. Smells  like teen spirit, ce mai.... Nu-mi dau seama cum , in starea aia de indragosteala pustaneasca, am avut ochi si pentru altcineva decat pentru el. Si, culmea, ochii au fost pentru o „ea”!  Asadar, tradare, tradare, dar s-o stim si noi! 

Asadar....

Era cocotata pe o masina si se uita la noi cu ochii aia mari, hipnotizanti.  Pozitie de vampa si  privire languroasa.  Ma indrept spre ea cu pasi mici si tematori.  Fata in fata, ne masuram reciproc pret de cateva secunde. Nu stiu cum m-a gasit ea, dar mie mi s-a parut de o frumusete rapitoare.  Intind o mana, ca o promisiune de prietenie si dragalasenie. Nu se sperie, ba chiar imi raspunde invitatiei facand o pirueta si luand o pozitie cel putin indecenta: cu cracii in sus, aratandu-si pulpele pufoase si invitandu-ma sa indraznesc mai mult.  Cum sa rezisti tentatiei? Desi hotarasem sa stau potolita, pana la urma  mi-am zis : de ce nu? Doar sunt deschisa provocarilor, sa ma exprim cliseistic. Cand am luat-o in brate si s-a cuibarit la pieptul meu, calda, cuminte si perversa in acelasi timp si, vai, incredibil de pufoasa, am simtit ca nu mai e cale de intors.  Ne-am uitat unii la altii  si cele 4 perechi de ochi s-au pus de acord imediat: o asa frumusete nu trebuia scapata din maini!

 Noi, cei mari, am avut asa , o secunda de dilema existentiala de tipul  „to be or not to be”, dar am alungat imediat orice gand de impotrivire si tusti cu frumusata acasa! Pana la urma daca simtim ca ne potrivim, de ce sa ne impotrivim?

Acasa s-a simtit ca... acasa... de parca ne stiam dintotdeauna.  Tatonare, curiozitate, tandrete, zapaceala,  ca in orice inceput de relatie. Atractie totala si promisiunea unei mari iubiri. O iubire diafana si pufoasa.

O iubire care (inca) n-are nume.  Tot ce stim e ca a topit patru inimi.