Publieşaten

O aud fredonand ceva cunoscut

-          -Ce canţi tu acolo, primadona lu’ mama?

  Se fastaceşte putin.  Ezita - sa-mi spuna , sa nu-mi spuna... Intr-un final raspunde: cantam Publieşaten

-          Ce melodie e asta, o intreb eu, contrariată.

-            Nu stiu, am auzit-o la desene, o canta pescarusul din Mica sirena.

-          -  Aha.. Ia mai cant-o o data, ca mi se pare cunoscuta. Si dupa aia o cantam impreuna.

Dupa linia melodică am realizat imediat ca era vorba de N’oubliez jamais.  Publieşaten, zici, o intreb, amuzata, dar si induiosata. Ca stim noi pe cineva care  a fredonat toata copilaria : Sa fim copii/ pentru inc-o zi/ Pe HAINELE / Iar sa ne rotim...

Si mai era si in romana !  Scuza mea e ca nu me rotisem niciodata pe cai de lemn.. dar ce cautau HAINELE in toata povestea asta zau ca n-am inteles niciodata... 

 

D'ale lu' Matei

Ø  De ceva vreme o striga pe sora-sa Mindilica. Mindilica in sus, Mindilica in jos toata ziulica.

- Matei, de ce ii spui asa ? Ce inseamna Mindilica?

- Vine de la englezescul mind. Asta inseamna ca are minte multa, ca e desteapta.

In privirea Mirunei citesc o licarire de mandrie. 

- Dar e un cuvant cu ghilimele, intelegi tu, mama, adauga el, si imi face cu ochiul , complice.

Miruna e usor nedumerita, dar nu se mai complica sa inteleaga ce a vrut sa spuna frate-su. Asa sunt fratii mai mari, cam ciudati, nu -i intelegi intotdeauna.

Ø  -Matei, mai fa si tu putina ordine in camera ta, ca e totul vraiste!

- Dar mie asa imi place! E modul meu de a trai!

Ce ti-e domne  si cu generatia asta, sa-ti fixezi asa de timpuriu  un modus  vivendi....

Ø  E suparat si nu vrea sa vorbeasca cu nimeni. Taica-su se apropie de el si incearca sa-l mangaie parinteste pe crestet. La care eL : - NU te apropia la mai putin de un metru de mine! Aste e spatiul meu vital!

         Mda.. Daca e spatiul lui vital nu ne bagam... :)