O aud fredonand ceva cunoscut
- -Ce canţi tu acolo, primadona lu’ mama?
Se fastaceşte putin. Ezita - sa-mi spuna , sa nu-mi spuna... Intr-un final raspunde: cantam Publieşaten
- Ce melodie e asta, o intreb eu, contrariată.
- Nu stiu, am auzit-o la desene, o canta pescarusul din Mica sirena.
- - Aha.. Ia mai cant-o o data, ca mi se pare cunoscuta. Si dupa aia o cantam impreuna.
Dupa linia melodică am realizat imediat ca era vorba de N’oubliez jamais. Publieşaten, zici, o intreb, amuzata, dar si induiosata. Ca stim noi pe cineva care a fredonat toata copilaria : Sa fim copii/ pentru inc-o zi/ Pe HAINELE / Iar sa ne rotim...
Si mai era si in romana ! Scuza mea e ca nu me rotisem niciodata pe cai de lemn.. dar ce cautau HAINELE in toata povestea asta zau ca n-am inteles niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu