Cand era Miruna ceva mai micuta am avut un vis ciudat si m-am trezit speriata si ravasita: se facea ca as fi avut o problema grava de sanatate si ca se impunea o operatie pe creier, o operatie cu riscuri mari, evident. Am refuzat sa fac operatia, m-am gandit ca e posibil sa mor si ca nu mai apuc s-o vad pe Miruna la varsta de 2-3 ani, varsta la care , din punctul meu de vedere, un copil atinge apogeul de dragalasenie. Acum Miruna are un pic peste 2 ani si slava Domnului ca n-a fost nevoie de vreo operatie sau alte situatii de viata si de moarte. Si marturisesc cu inima pe inima ca fiecare zi e un regal, parca nu ne mai saturam de dragalasenia ei.
A trecut mult timp de cand nu mai e Fafa. A fost, la un moment dat, "fata", apoi a mai facut un pas spre conturarea unei identitati- a fost Munica (Mirunica), ca acum, in sfarsit, sa fie Miruna(pronuntat Muiuna- deh, r-ul da batai de cap tuturor picilor). Matei a fost initial Tis ( cu variantele Tisalac si Tisaconi), apoi Uca, Uculica si acum Matei. Se uita la el ca la un Dumnezeu si il imita in tot ce face. E vocea a doua dintr-un cor care delecteaza, dar care si irita uneori urechea ascultatorului.
-Mama, ne dai si noua ceva dulce?
-Teva duse!
-Te rog, mama..
-Todog, mama..
Il consoleaza cand e certat, il mangaie pe obraz, ii sterge lacrimile cand se smiorcaie, il priveste in ochi, grav si duios, si il imbratiseaza strans. Dar stie sa se lupte pentru o jucarie, atunci nu exista ierarhie, lupta se da de la egal la egal. Chiuie insa de bucurie cand Matei o accepta ca tovaras de joaca, ii sticlesc ochii cand aude : Fugi, Miruna, ca vine vampirul! Asta e distractia lor suprema, sa fie fugariti prin casa de catre niste parinti-vampiri ultra-solicitati si din ce in ce mai lipsiti de vlaga si, implicit, de dorinta de a cauta si manca copii. Noroc ca avem niste vecini extrem de vigilenti, cum se intrece masura ne onoreaza cu o bataie in teava care potoleste imediat spiritele. Dupa "capra" care a speriat-o pe Miruna toata perioada sarbatorilor ,apoi hoardele de preoti sau viitori preoti care izbeau literalmente cu pumnii in usa , "vecinii" reprezinta acum gogorita cea mai de temut.
Iarna asta am bifat si prima mare pasiune a Mirunei- Alba ca zapada si piticii. Nu exista coltisor al casei din care sa nu se iteasca vreun capsor de Mutulica sau de Rusinos, iar Alba ca Zapada ( care si ea a trecut prin diverse metamorfoze, fiind initial Ca, apoi multa vreme Abasana, acum e simplu.. Ca Zapada) a insemnat prima printesa admirata,pieptanata, imbracata, incoditata si... adorata... Cred ca pe undeva am asa o satisfactie puerila ca "prima" nu a fost Barbie, ci simpatica "Abasana". Si, cum Miruna creste si se transforma usor si sigur intr-o domnisoara cocheta si fandosita, iata si prima mare victorie: am reusit sa strangem parul nu intr-o codita (mai e ceva vreme pana sa ajungem acolo) , dar un mot in varful capului tot am reusit sa facem, spre mirarea si bucuria tuturor:
miercuri, 26 ianuarie 2011
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
remember
Daca boala nu l-ar fi doborat, tatal meu ar fi implinit azi 64 ani. A crezut pana in ultima clipa ca pofta lui de viata e mult prea mare si ca asta negresit il va salva. Imi amintesc sclipirea din ochii lui atunci cand o "ghicitoare" i-a prezis ca va trai 80 ani. N-a fost sa fie asa, a plecat de tanar, vitalitatea lui extraordinara s-a scurs picatura cu picatura in nenumaratele , istovitoarele si deznadajduitele drumuri casa-spital.
Pentru mine, cumpana dintre ani inseamna o mare tristete la gandul ca tata nu mai e. Inseamna insa si nostalgia inceputului unei relatii de iubire care a evoluat frumos si firesc timp de 17 ani. Si inca ne mai suntem dragi, si nu cred ca va fi vreodata altfel. De aceea ,cu fiecare 1 ianuarie care vine, incerc sa las tristetea in urma, sa uit de moarte si sa mi-l amintesc pe tata viu, debordand de vitalitate si raspandind in jur numai energie pozitiva si voie buna, ridicand paharul si cantand un cantec de petrecere din repertoriul lui impresionant, strangandu-ne pe toti ai casei intr-o hora a bucuriei.
La multi ani tati, stiu ca suna ca naiba sa spun La multi ani cuiva care nu mai este, dar stiu ca vei trai alturi de noi, prin noi!
Si pentru ceilalti ramasi pe aici si dragi noua-familie si prieteni- fie ca 2011 sa fie un an mai bun, mai bogat, mai linistit, sa ne putem bucura din plin unii de altii.
Pentru mine, cumpana dintre ani inseamna o mare tristete la gandul ca tata nu mai e. Inseamna insa si nostalgia inceputului unei relatii de iubire care a evoluat frumos si firesc timp de 17 ani. Si inca ne mai suntem dragi, si nu cred ca va fi vreodata altfel. De aceea ,cu fiecare 1 ianuarie care vine, incerc sa las tristetea in urma, sa uit de moarte si sa mi-l amintesc pe tata viu, debordand de vitalitate si raspandind in jur numai energie pozitiva si voie buna, ridicand paharul si cantand un cantec de petrecere din repertoriul lui impresionant, strangandu-ne pe toti ai casei intr-o hora a bucuriei.
La multi ani tati, stiu ca suna ca naiba sa spun La multi ani cuiva care nu mai este, dar stiu ca vei trai alturi de noi, prin noi!
Si pentru ceilalti ramasi pe aici si dragi noua-familie si prieteni- fie ca 2011 sa fie un an mai bun, mai bogat, mai linistit, sa ne putem bucura din plin unii de altii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)