Abasana incoditata, Muiuna motata

Cand era Miruna ceva mai micuta am avut un vis ciudat si m-am trezit speriata si ravasita: se facea ca as fi avut o problema grava de sanatate si ca se impunea o operatie pe creier, o operatie cu riscuri mari, evident. Am refuzat sa fac operatia, m-am gandit ca e posibil sa mor si ca nu mai apuc s-o vad pe Miruna la varsta de 2-3 ani, varsta la care , din punctul meu de vedere, un copil atinge apogeul de dragalasenie. Acum Miruna are un pic peste 2 ani si slava Domnului ca n-a fost nevoie de vreo operatie sau alte situatii de viata si de moarte. Si marturisesc cu inima pe inima ca fiecare zi e un regal, parca nu ne mai saturam de dragalasenia ei.

A trecut mult timp de cand nu mai e Fafa. A fost, la un moment dat, "fata", apoi a mai facut un pas spre conturarea unei identitati- a fost Munica (Mirunica), ca acum, in sfarsit, sa fie Miruna(pronuntat Muiuna- deh, r-ul da batai de cap tuturor picilor). Matei a fost initial Tis ( cu variantele Tisalac si Tisaconi), apoi Uca, Uculica si acum Matei. Se uita la el ca la un Dumnezeu si il imita in tot ce face. E vocea a doua dintr-un cor care delecteaza, dar care si irita uneori urechea ascultatorului.
-Mama, ne dai si noua ceva dulce?
-Teva duse!
-Te rog, mama..
-Todog, mama..
Il consoleaza cand e certat, il mangaie pe obraz, ii sterge lacrimile cand se smiorcaie, il priveste in ochi, grav si duios, si il imbratiseaza strans. Dar stie sa se lupte pentru o jucarie, atunci nu exista ierarhie, lupta se da de la egal la egal. Chiuie insa de bucurie cand Matei o accepta ca tovaras de joaca, ii sticlesc ochii cand aude : Fugi, Miruna, ca vine vampirul! Asta e distractia lor suprema, sa fie fugariti prin casa de catre niste parinti-vampiri ultra-solicitati si din ce in ce mai lipsiti de vlaga si, implicit, de dorinta de a cauta si manca copii. Noroc ca avem niste vecini extrem de vigilenti, cum se intrece masura ne onoreaza cu o bataie in teava care potoleste imediat spiritele. Dupa "capra" care a speriat-o pe Miruna toata perioada sarbatorilor ,apoi hoardele de preoti sau viitori preoti care izbeau literalmente cu pumnii in usa , "vecinii" reprezinta acum gogorita cea mai de temut.
Iarna asta am bifat si prima mare pasiune a Mirunei- Alba ca zapada si piticii. Nu exista coltisor al casei din care sa nu se iteasca vreun capsor de Mutulica sau de Rusinos, iar Alba ca Zapada ( care si ea a trecut prin diverse metamorfoze, fiind initial Ca, apoi multa vreme Abasana, acum e simplu.. Ca Zapada) a insemnat prima printesa admirata,pieptanata, imbracata, incoditata si... adorata... Cred ca pe undeva am asa o satisfactie puerila ca "prima" nu a fost Barbie, ci simpatica "Abasana". Si, cum Miruna creste si se transforma usor si sigur intr-o domnisoara cocheta si fandosita, iata si prima mare victorie: am reusit sa strangem parul nu intr-o codita (mai e ceva vreme pana sa ajungem acolo) , dar un mot in varful capului tot am reusit sa facem, spre mirarea si bucuria tuturor: