Daca boala nu l-ar fi doborat, tatal meu ar fi implinit azi 64 ani. A crezut pana in ultima clipa ca pofta lui de viata e mult prea mare si ca asta negresit il va salva. Imi amintesc sclipirea din ochii lui atunci cand o "ghicitoare" i-a prezis ca va trai 80 ani. N-a fost sa fie asa, a plecat de tanar, vitalitatea lui extraordinara s-a scurs picatura cu picatura in nenumaratele , istovitoarele si deznadajduitele drumuri casa-spital.
Pentru mine, cumpana dintre ani inseamna o mare tristete la gandul ca tata nu mai e. Inseamna insa si nostalgia inceputului unei relatii de iubire care a evoluat frumos si firesc timp de 17 ani. Si inca ne mai suntem dragi, si nu cred ca va fi vreodata altfel. De aceea ,cu fiecare 1 ianuarie care vine, incerc sa las tristetea in urma, sa uit de moarte si sa mi-l amintesc pe tata viu, debordand de vitalitate si raspandind in jur numai energie pozitiva si voie buna, ridicand paharul si cantand un cantec de petrecere din repertoriul lui impresionant, strangandu-ne pe toti ai casei intr-o hora a bucuriei.
La multi ani tati, stiu ca suna ca naiba sa spun La multi ani cuiva care nu mai este, dar stiu ca vei trai alturi de noi, prin noi!
Si pentru ceilalti ramasi pe aici si dragi noua-familie si prieteni- fie ca 2011 sa fie un an mai bun, mai bogat, mai linistit, sa ne putem bucura din plin unii de altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu