Pentru prima data de cand s-a nascut, i-am fredonat Mirunei melodia de la care i se trage numele. M-a ascultat cu atentie si nu m-a intrerupt, asa cum face cand ii citesc povesti si vrea explicatii pentru cuvintele pe care nu le intelege.
Se pare ca melodia asta a avut un impact puternic asupra ei, ca a ramas pe ganduri si, dupa cateva minute m-a pus sa i-o mai cant o data. "Draga Miruna....", am inceput usor, cu vocea tremuranda din cauza emotiei.
"Blonda si trista cum ne-ai placut noua..."
La care ea ma intrerupe:
- Eu sunt blonda, dar nu sunt trista, sunt fericita!
Draga mea Miruna.. Nu stiu daca parul ti se va inchide sau daca va ramane blond-auriu ca acum, dar sper ca tristetea sa ramana pentru tine o senzatie necunoscuta multa vreme de-acum incolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu