dupa sarbatori

Au trecut si sarbatorile. Chiar daca n-am avut o masa tocmai imbelsugata si nici macar n-am mai avut timp sa fac un dus inainte si sa-mi pun chilotii rosii noi primiti in dar de ziua mea (sa-mi fie scuzata indecenta marturisirii), tot am inceput anul cu petrecere si dans la spectacolul organizat de municipalitate, spre deliciul piticilor, care au cantat si au dantuit cu foc. Singura problema e ca au facut-o pe bietii nostri umeri, atat de greu incercati incat asteptau miezul noptii ca pe o mana cereasca, sa se termine odata supliciul. Noroc cu sora-mea, care-mi mai alina suferinta pret de cateva minute...






Si daca voia buna si distractia sunt garantate pe 2012, tot garantat ne e si norocul : l-am mangaiat pe Vasilica cel cu botic incredibil de catifelat, cuibarit cuminte in bratatele tiganusului care scotea si el un ban cinstit





si daca tot am pomenit de sarbatori am sa spun cateva vorbe si despre sarbarile piticilor; serbarea Mirunei a fost un moment induiosator, erau asa de frumosi si de mici incat iti venea sa ii iei pe toti acasa. Imbracati in oameni de zapada si in Craciunite, cu vorba dulce si stalcita, spuneau poezii si cantecele din care nu intelegeau o iota cu solemnitatea fireasca pentru prima serbare din viata lor.
Dincolo, la prima serbare scolareasca, aveau siguranta de sine si tupeul celor care nu mai sunt chiar niste pici, ba chiar am vazut cum baietii se susoteau, le masurau pustaneste pe fete si faceau aprecieri. E deja varsta primelor indragostiri. Calusarii le-au impresionat pe fete prin dansul lor plin de vitalitate ,in timp ce mandrelor de la Capalna nu le mai ajungea nimeni la varful nasului ( la propriu, ca doamna profesoara le tot amintea ca nasul trebuie tinut cat mai sus)

Mosul a avut o barba veritabila , o fetita chiar a indraznit sa verifice- ma asteptat ca mosul sa lacrimeze, ca in povestea Bunicul din copilaria noastra, dar mosul s-a tinut tare si i-a asigurat ca e un mos adevarat. La plecare evident ca le-a lasat cadouri. Matei si-a uitat cadoul in sala de festivitati, incurcat de marea de sustinatori: parinti, sora, matusi si veri, bona. Ne-am intors dupa 5 minute si cadoul nu mai era. Oare cat poti sa fii de nemernic incat sa furi cadoul unui copil- a fost o intrebare care m-a macinat mult si care o sa ma macine cate zile oi avea. A trebui sa-mi dau doua palme sa-mi revin din soc. E strigator la cer, dar se poate si asa.

Si, ca sa nu termin postarea astea in colori sumbre, voi aminti si de mosul Mirunei. Cela mai hilar Mos pe care l-am vazut vreodata- sa nu zic cel mai grotesc. Doamna ingrijitoare de la gradi si-a pus frumusel o barba ordinara din vata, niste ochelari de soare si s-a asortat cu un bat cu care batea amenintator in podea si a inceput sa repete aceeasi replica : X - ai fost cuminte ? mi-a zis mosu' ca ai fost cuminte, bravo! ia cadoul! (uitase pesemne ca mosul era chiar ea) Sau : X , mi-a zis mosu' ca n-ai fost cuminte, ca ai facut rele! promiti c-o sa fii cuminte! ia si tu cadoul! si tot asa... noroc ca la 3 ani nu prea realizezei cum sta treaba cu mosu', dar chiar sa ai cosmaruri cu mosu' ...

Mosul a fost si la tata la serviciu, si la mama si la matusa, ba chiar si pe la bunici a ajuns.. Asa omniprezent si cu infatisari diferite isi va pierde cu siguranta din credibilitate si copiii vor fi tot mai plictisiti de prezenta lui, cadourile vor fi vazute ca ceva firesc, indiferent de gradul de "cumintenie" si mosul va alimenta si el senzatia de isterie generala pe care ti-o dau sarbatorile.
Si asa dragii mosului s-a terminat povestea despre sfarsitul lui 2011. Sa fiti cuminti, sa nu faceti rele, vorba doamnei Silvia alias mosu' cu ochelari de soare si cu voce pitigaiata.
La multi ani!