Se lipeste de mine, ma imbratiseaza , e ghidus, are chef de
vorba. Plus ca e miercuri seara, ziua cea mai asteptata din saptamana, ca
dormim cu ei si deja isi imagineaza cum ii vom lua in brate si vor primi o
portie suplimentara de rasfat si de atentie.
-Fac si eu un dus repede-repejor si vin si mai stam de
vorba, ok?
Un licar se ghiceste in ochii deja somnorosi. Strang repede
toalele aruncate alandala in pat. Printre ele salul meu de casmir
cumparat recent de la indianul ala gura-bogata- cum altfel, doar e
negustor.
-Ce sal frumos ai! Mainile mici simt moliciunea incredibila.
Fascinat, si-l incolaceste in jurul gatului. Waw, ce fin este, ca pielea
ta! Si are il el parfum de mamaca!
Il privesc cu drag si fug la dus, sa mai prind cateva
momente cu el. Imi pare asa rau ca nu am
mai mult timp sa stau cu ei de vorba, sa ne jucam, sa ne prostim putin.
Vesnic am treaba, incerc sa fac fata
alergaturii zilnice, ma pierd in
maruntisuri si aman sau ratez aexact ce ar trebui sa conteze cel mai mult.
Cand m-am intors de la dus l-am gasit asa. Moliciunea
casmirului a facut echipa buna cu parfumul matern si l-au purtat intr-o lume vrajita
. Cred ca a visat frumos toata noaptea.
In alta zi l-am gasit
cu obrazul lipit de blanita lui Nocibe- ursuletul copilariei lui.
Desi uneori mi se pare ca a crescut asa de mult, e totusi un
copilas. Si mai are inca nevoie de
moliciuni de casmir impregnate de miros de mama sau de pluş cu parfum de
copilarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu