Mai stai, copilarie....

Era bebelusa si era fascinata de Alba ca zapada si piticii din curtea gradinitei fratelui ei. Gradinita care avea sa fie si a ei.  

Acum le spune adio , dupa ce i-a salutat in fiecare dimineata, cu ochii lipiti de somn, timp de trei ani. 

Imortalizam momentul  si sufletul ne e greu.  Copilaria mica s-a dus,  din toamna va merge la scoala... 

Matei a  terminat clasa a treia. Cu emotie in suflet  si medalia de aur la gat. Si cu satisfactia ca de-acum e „baiat mare”...

Unde pleci, copilarie, unde gonesti asa, nebuneste? Mai stai putin,  nu te inchide in mii de poze si filmulete  arhivate in foldere si subfoldere .  Nu te grabi sa te ascunzi in hainute ramase mici , in mape pline de desene, in caiete cu scris ezitant si apoi din ce in ce mai definit , in tot felul „lucrari”  mangaiate de manute tremurande, in premii si diplome si in cate o lacrima fugara stransa in  coltul ochilor parintilor in timpul serbarilor de sfarsit de an. 

Mai stai, copilarie,  ca tare bine iti sade asa surazatoare si lipsita de griji...

Back in town

Viata s-a reasezat cuminte in matca ei. Si noi ne iubim parca mai mult decat oricand... 

 Altfel , life goes on , copiii cresc,  lui Matei i-au aparut cosuri pe fata, dar si multi gargauni in cap si ne e tot mai greu sa facem fata felului lui de a fi ,  e indaratnic si carcotas pana la exasperare. Miruna e o scumpete de fetita, calda si lipicioasa, dar si ea isi face mai baietoasa, joaca fotbal si pe maidan si pe tableta, se harjoneste si are vesnic  genunchii plini de vanatai . Fac echipa buna, se joaca mult impreuna, se parasc pentru maruntisuri, dar  se acopera cand se lasa cu pedepse si mustruluieli serioase. 

Mda...ordinary  family picture...

Cam atat... o postare mult prea serioasa si atat de seaca si de telegrafica.  Sper sa –mi revin si sa revin cu povestioare mai dragalase si un ton daca nu mai hazliu, macar mai degajat.  Si  mai sper sa regasesc resurse pentru prafuitul blog, Facebookul e ca o pitipoanca imbracata colorat si provocator  si care starneste, vai, atatea  priviri indiscrete si pofticioase...si e greu sa-i rezisti.  Dar... om trai si-om vedea...