Era bebelusa si era fascinata de Alba ca zapada si piticii
din curtea gradinitei fratelui ei. Gradinita care avea sa fie si a ei.
Acum le spune adio , dupa ce i-a salutat in fiecare
dimineata, cu ochii lipiti de somn, timp de trei ani.
Imortalizam momentul
si sufletul ne e greu. Copilaria
mica s-a dus, din toamna va merge la
scoala...
Matei a terminat
clasa a treia. Cu emotie in suflet si
medalia de aur la gat. Si cu satisfactia ca de-acum e „baiat mare”...
Unde pleci, copilarie, unde gonesti asa, nebuneste? Mai stai
putin, nu te inchide in mii de poze si
filmulete arhivate in foldere si
subfoldere . Nu te grabi sa te ascunzi
in hainute ramase mici , in mape pline de desene, in caiete cu scris ezitant si
apoi din ce in ce mai definit , in tot felul „lucrari” mangaiate de manute tremurande, in premii si
diplome si in cate o lacrima fugara stransa in coltul ochilor parintilor in timpul serbarilor
de sfarsit de an.
Mai stai, copilarie, ca tare bine iti sade asa surazatoare si
lipsita de griji...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu