A trecut si ziua mea, a trecut si Craciunul. Am incercat sa ma bucur, dar nu prea mi-a reusit. E exact senzatia bine - cunoscuta din momentele in care mi-as dori sa dansez si sa simt bucuria de a dansa, dar nu -mi iese decat o bataiala mai mult sau mai putin mecanica. Ma uit in jurul meu la petreceri sau la concerte, oamenii danseaza si par vrajiti de magia dansului, ca o fac pe ritmuri de rock, house sau muzica populara. Si eu stau si ma uit prosteste si ma simt incapabila sa ma bucur. Asa si de sarbatori. Nu mai zic ca acum sunt obosita de atata agitatie, de goana nebuna dupa cumparaturi, de inflatia de Mosi Craciuni, de ostentativa si artificiala smerenie crestina si de cantitatea impresionanta de urari si pupaturi.
Nu m-am putut bucura, dar nici trista n-am fost. Am impodobit si noi bradul, l-am asteptat pe Mosul, am gustat din bucatele traditionale...
Mai mult de-atat nu stiu ce sa mai povestesc. Doar o intamplare haioasa, care nu prea are legatura cu cele sfinte, ba chiar dimpotriva as zice :)
In ajun de Craciun am deschis si noi televizorul, care de obicei ramane inchis cu zilele. Programele obisnuite, un kitsch infiorator, "vedete" deghizate in Mos Craciun, craciunite-pitipoance, prost gust cat cuprinde. Tot butonand telecomanda, vad ca pe un post ruleaza , ca in fiecare an, filmul "Uite cine vorbeste"( sau una din variantele din seria asta ). Sigur, ingredientele necesare unei seri de ajun- familie, copii, mult sirop. Tot e mai bine decat Tociu, Stela Popescu sau Dan Negru. La un moment dat eroii din film se saruta. Un sarut destul de cuminte. Matei face ochii cat cepele si-mi sopteste la ureche : "Mama, cand vad scene din astea romantice ( de unde o fi auzit el sintagma asta ?) mi se face puta mare!
Uuuuuuuups!!!!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergeredelicios mai e Matei! am ras copios:))
RăspundețiȘtergere