Pitipoanca noastra

Mi-e clar, baiatul meu face tot posibilul sa si-o fure.
- Ai vazut ce patratele ale Alex Velea? Si ce tatuaje misto?
- Mda, ce sa spun...
- Daca ai fi fost mai tanara, ai fi vrut sa te casatoresti cu el?

Uit de patratelele lu’ Velea si-mi amintesc ca ma apropii vertiginos de patruj’ de ani. Bine ca fii-miu tine sa-mi aminteasca asta in fiecare zi. Si, indirect, ca nu mai sunt in postura in care sa aleg. Ba remarca si faptul sa sanii mei au cam luat-o in jos, in timp ce vedetele de la televizor....

In drum spre casa un individ coboara dintr-o masina de fiţe.
- Mama, ce muschi are ala! Si ce masina! Si, din nou, aceeasi intrebare: Daca erai mai tanara, ai fi vrut sa te casatoresti cu el?

Deja simt ca ma infurii. Dupa ce ca ma face sa ma simt cea mai batrana si cea mai naspa, acum ma socheaza si cu gusturile lui in materie de oameni . Ii plac cocalarii!
- Nu, nu era oricum genul meu!
-Cum sa nu-ti placa de el? Te-ar fi plimbat intr-o masina frumoasa si te-ar fi protejat , doar ai vazut ce muschi are!

Poftim cultura de cartier! Matei al meu devenit pitipoanca de Pantelimon! Fuck life!

Si, Doamne, jur ca m-am straduit!

Curvele lu' Grasu XXL

-Mama, ce este o curva?
Incerc sa trec peste socul intrebarii asteia neasteptate si sa pastrez o mina normala si o minte limpede astfel incat sa pot da un raspuns care sa convina ambelor parti si sa nu perturbe echilibrul emotional al copilului.
Nu reusesc imediat si prefer sa castig timp raspunzand printr-o alta intrebare.
-Unde ai auzit tu cuvantul asta?
-E intr-un cantec care-mi place mult si mie si colegilor mei. ll canta Grasu XXL. Deci, ce este o curva?
- Pai... sa zicem ca este o fata careia-i plac mult banii. Si care nu poate sa iubeasca sincer pe cineva, il iubeste interesat . (nu e cea mai inspirata definitie, dar e prima care mi-a venit in minte).
-Aha....si cade pe ganduri parand ca proceseaza informatia. Am inima cat un purice si sper din tot sufletul sa nu dezvolte subiectul. Din fericire nu o face. Se intoarce la ale lui.

Rasuflu usurata si ma mir si eu  de ce definitie mincinoasa a cuvantului cu pricina am reusit sa gasesc.. Dar ce puteam sa-i spun : Ca e o tipa care face sex pe bani? Dupa ce anul trecut a trebuit sa dau explicatii si pentru cuvantul sex si, la fel, am incercat sa merg pe ideea de diferentiere intre indivizi de sex masculin si feminin, cu toate ca se vedea pe fata lui ca nu l-am convins? Plus ca vede scene deochiate la tot pasul, mie- imposibil sa-l tin deoparte si dealtfel nici nu mi-am propus sa –l inchid intr-un cub de cristal in care nu vada, sa nu auda. Dar nici nu sunt pregatita sa-i spun cum stau treburile, prefer sa fabric niste raspunsuri cat de cat pe langa adevar, fie sa raspund intr-o doara, in speranta ca va afla el si singur cum stau treburile.

Si cum e foarte interesat de muzica generatiei lui (a se citi Connect-R, Smiley, Alex Velea, Antonia, Corina, Cabron &Comp, ca volens-nolens ii stiu si ii ascult si eu), evident ca in clipurile la melodii vede scene care sigur ii rascolesc mintea si probabil ca incepe sa-i rascoleasca si simturile, pubertatea e aproape. Degeaba ne straduim noi sa-i aratam –uneori discret, alteori un pic cam agresiv- ca mai sunt si alte genuri de muzica. Ieri a fost concert Iron Maiden la Bucuresti si metroul era intesat de rockeri, unii chiar pustani. Mi-a fost drag sa-i privesc, emotionati inaintea concertului, cu aerul (si aerele) de rebeli, cu toata recuzita lor de rockeri. Matei al meu nici nu vrea sa auda. Nu zic sa-i placa Hard-rock-ul, dar macar o muzica gen Nirvana, Queen sau Bon Jovi, care place tuturor. M-as multumi si cu un Iris, Holograf, Vama, un Zdob si Zdub, ceva. Macar o muzica latino, un Julio Iglesias. Macar un BUG Mafia. Chiar si Angela Similea. Dar nu, lui tot Grasu XXL ii place. Oftez si zic ca o sa-i vina mintea la cap. E greu sa lupti contra curentului. Eu mi-am facut datoria si am incercat sa-i arat ca mai exista si altfel de muzica.

Bine macar ca nu-i plac manelele. Dar nu e timpul trecut. Locuim, totusi, in Pantelimon.

In spitalele din Romania

Oare in ce lume si in ce tara traim daca pentru amputarea bratului unui tanar de 24 ani, mama lui e nevoita sa dea spaga echipei de medici, anestezistului  si asistentelor care ii schimba bandajul dupa interventie - altfel  ii smulg bandajul provicandu-i  o suferinta atroce  celui care si-asa sufera cumplit? Nemaivorbind  de faptul ca familia asta, greu incercata de viata,  se zbate intr-o saracie crunta si fiecare zi e o lupta pentru supravietuire. Si sa  ajungi sa bagi bani in buzunar unei asistente ca sa fie mai atenta cu copilul tau atunci cand ii schimba bandajul ?  Pana unde poate ajunge cinismul si dezumanizarea?

Ma gandeasc ca intre multele rele asociate comunismului asta e raul cel mai rau. Pe langa somnul ratiunii, si spectrul si presiunea spagii naste monstri.  Parca mai mult ca oricand mi-e scarba de tara in care traiesc.

E bine in vacanta

A venit vacanta cu trenul din Franta si de doua saptamani ne bucuram cu totii de inceputul unei perioade de  relache: copiii nu mai trebuie treziti dimineata, s-a terminat cu agitatia specifica,  cu dute-vino-ul in toata casa;  trebuia sa fiu intruchiparea eficientei si sa valorific la maximum timpul scurt pe care-l aveam la dispozitie; pregateste-le maimutelor  micul dejun si profita si ia si tu cateva inghitituri, trezeste-ti sotiorul ( daca se poate cu vorbe dulci) si decide-te cu ce haine te imbraci ca vesnic nu-ti pregatesti din ajun, ori te razgandesti si intri in panica si bombani ca nu ai nicio toala ca lumea, ca urmatorul salariu o sa-l spargi pe haine de firma. Pana la urma te imbraci cu ce apuci , ca nu mai e timp de fandoseala,  trebuie treziti puradeii,  in timp ce cafetiera bolboroseste sublim si imbietor, semn ca poti spera sa gasesti un pic de  timp sa sorbi si cateva inghitituri din licoarea magica; inainte sa  te speli pe dinti fugi si mai fa o incercare de a o convinge  sa se dea jos din pat, du-o la baie, imbrac-o ca e moale ca o carpa, nu-i mai place rochita pregatita in ajun si  calca-i o alta care sa se asorteze cu bentita cu Hello Kitty, asta in timp ce ceasul te someaza ca ai depasit cu mult limita admisa pentru a spera sa ajung in timp util  la serviciu si nici macar nu ai pus putin make-up ca sa nu sperii colegii cu mutra de zombie.  Cand speri ca poti pleca in cateva minute auzi glasciorul care te someaza alintat: mami, ai uitat codita! Zi repede ce fel de codita; sta si se gandeste :  sa fie una sau doua codite, simple sau impletite, rasucite sau invartite, in timp ce mie mi se invart si rasucesc in cap ganduri negre de concediere. 

Gata si  cu temele, concursurile, grija pentru ce-i dau de mancare la after-school. Nu-mi mai incap in piele de fericire , ce mai!  Inainte de a-mi trezi consortul, care acum  doarme ca boieru’ pana la 7, am timp sa-mi beau cafeaua pe indelete si chiar sa ma uit in reluare la o emisiune din ziua anterioara, ca doar n-as putea sa plec la serviciu inainte sa aflu ultimele barfe din showbiz.

Asadar,  trai-neneaca!  Nu acelasi lucru se poate spune despre noua noastra bona, ma rog „cu ceru’ si cu pamantu’” , vorba mamei, sa reziste cu stoicism vara asta, ca e la inceput de drum si nu stie ce inseamna sa stai o zi intreaga cu doua maimute nazdravane care, deh, se mai si incaiera, mai zbiara unu’ la altu’...

Sa speram ca vom avea o vara frumoasa si nu foarte fierbinte si ca amicii mei, cainii si ciorile, vor fi mai putin galagiosi, sa ma exprim elegant. Stiu ca problema asta a devenit parca leit-motivul lamentarilor mele si ca sunt obositoare, daca nu exasperanta, dar ma apasa rrrrau si cand ma gandesc la perspectiva de a-mi petrece restul vietii in aceasta minunanta coabitare buna dispozitie care se simte in cele scrise mai sus se cam duce pe apa sambetei.  In 20 ani de-acum incolo (daca mai apuc) poate nu vom mai avea maidanezi si somnul meu va fi dulce si odihnitor ca al unui bebelus. Sau sunt prea optimista? Sau poate voi fi la vreun ospiciu si-atunci chiar nu va mai conta, voi dormi in sfarsit dupa pofta inimii.

Rebel fara cauza

De o vreme Matei este un rebel fara cauza. Vesnic cauta motive de nemultumire, vesnic se contrazice cu noi, vesnic se revolta impotriva a tot si a toate, vesnic ne apostrofeaza si ne reproseaza cate-n luna si-n stele. Uneori sare calul si ma supar rau pe el. Incerc sa-mi tin nervii in frau si sa - mi zic ca e doar o perioada mai delicata sau ca doar inceputul unei relatii parinte-copil cu nabadai. Imi dau seama ca uneori se alinta, asa ca incerc sa-i acord circumstante atenuante si sa o pun pe seama faptului ca e copil si nascut in zodia Leului pe deasupra, asa ca vrea multa atentie, se vrea  periat, incurajat, gadilat sub aripa. Am trait atatia ani cu un alt Leu in casa inainte de nasterea lui Matei, asa ca stiu cu ce se mananca.

Ma gandesc ca spiritul asta de fronda e normal pana la urma si poate ca o avea si el nemultumirile lui, ca doar n-om fi parintii perfecti. Imi place ca se incuie in camera, ca un baiat mare si neinteles ce e si se refugiaza in lumea lui. Una fantastica. Sau lumea viselor. Iaca o mostra: