A venit vacanta cu trenul din Franta si de doua saptamani ne
bucuram cu totii de inceputul unei perioade de
relache: copiii nu mai trebuie treziti dimineata, s-a terminat cu
agitatia specifica, cu dute-vino-ul in
toata casa; trebuia sa fiu intruchiparea
eficientei si sa valorific la maximum timpul scurt pe care-l aveam la dispozitie;
pregateste-le maimutelor micul dejun si
profita si ia si tu cateva inghitituri, trezeste-ti sotiorul ( daca se poate cu
vorbe dulci) si decide-te cu ce haine te imbraci ca vesnic nu-ti pregatesti din
ajun, ori te razgandesti si intri in panica si bombani ca nu ai nicio toala ca
lumea, ca urmatorul salariu o sa-l spargi pe haine de firma. Pana la urma te
imbraci cu ce apuci , ca nu mai e timp de fandoseala, trebuie treziti puradeii, in timp ce cafetiera bolboroseste sublim si
imbietor, semn ca poti spera sa gasesti un pic de timp sa sorbi si cateva inghitituri din
licoarea magica; inainte sa te speli pe
dinti fugi si mai fa o incercare de a o convinge sa se dea jos din pat, du-o la baie, imbrac-o
ca e moale ca o carpa, nu-i mai place rochita pregatita in ajun si calca-i o alta care sa se asorteze cu bentita
cu Hello Kitty, asta in timp ce ceasul te someaza ca ai depasit cu mult limita
admisa pentru a spera sa ajung in timp util
la serviciu si nici macar nu ai pus putin make-up ca sa nu sperii
colegii cu mutra de zombie. Cand speri
ca poti pleca in cateva minute auzi glasciorul care te someaza alintat: mami,
ai uitat codita! Zi repede ce fel de codita; sta si se gandeste : sa fie una sau doua codite, simple sau
impletite, rasucite sau invartite, in timp ce mie mi se invart si rasucesc in
cap ganduri negre de concediere.
Gata si cu temele,
concursurile, grija pentru ce-i dau de mancare la after-school. Nu-mi mai incap
in piele de fericire , ce mai! Inainte
de a-mi trezi consortul, care acum
doarme ca boieru’ pana la 7, am timp sa-mi beau cafeaua pe indelete si
chiar sa ma uit in reluare la o emisiune din ziua anterioara, ca doar n-as
putea sa plec la serviciu inainte sa aflu ultimele barfe din showbiz.
Asadar,
trai-neneaca! Nu acelasi lucru se
poate spune despre noua noastra bona, ma rog „cu ceru’ si cu pamantu’” , vorba
mamei, sa reziste cu stoicism vara asta, ca e la inceput de drum si nu stie ce
inseamna sa stai o zi intreaga cu doua maimute nazdravane care, deh, se mai si
incaiera, mai zbiara unu’ la altu’...
Sa speram ca vom avea o vara frumoasa si nu foarte fierbinte
si ca amicii mei, cainii si ciorile, vor fi mai putin galagiosi, sa ma exprim
elegant. Stiu ca problema asta a devenit parca leit-motivul lamentarilor mele
si ca sunt obositoare, daca nu exasperanta, dar ma apasa rrrrau si cand ma
gandesc la perspectiva de a-mi petrece restul vietii in aceasta minunanta
coabitare buna dispozitie care se simte in cele scrise mai sus se cam duce pe
apa sambetei. In 20 ani de-acum incolo
(daca mai apuc) poate nu vom mai avea maidanezi si somnul meu va fi dulce si
odihnitor ca al unui bebelus. Sau sunt prea optimista? Sau poate voi fi la
vreun ospiciu si-atunci chiar nu va mai conta, voi dormi in sfarsit dupa pofta
inimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu