M-am hotarat si eu la spartul targului sa intru in randul lumii si sa-mi fac blog. Spun la spartul targului fiindca in mai putin de o luna redevin om al muncii, asa ca timpul liber va fi mai mult decat un lux. Dar simt ca trebuie s-o fac, ca prea mult am amanat momentul.
Cochetez cu idea de blog inca de dinainte de a o avea pe Miruna si de atunci m-am tot sucit si m-am tot invartit, as fi vrut si n-as fi vrut, pe de o parte mi-as fi dorit sa am ceva " al meu " in care sa stochez amintiri, impresii, vorbe, culori, nuante, ganduri " serioase " si nimicuri de zi cu zi, pe de alta parte imi spuneam ca nu am timp pentru asa ceva, ca e prea " la moda ", ca e o forma de exhibitionism emotional care e strain felului meu de a fi.. Si asa au trecut mai bine de doi ani si tare mi-e ciuda ca n-am lasat un singur cuvintel despre trairile noastre din anii astia si ca singurele amintiri sunt inchise in cateva zeci de foldere cu fotografii si filmulete, atat..
Aseara, cand am culcat-o pe Miruna, am simtit cum isi strange pumnul si si-l ghemuieste intr-al meu ( gest pe care –l credeam demult abandonat, asa adormea candva, acum adoarme altfel) si mi-a fost ciuda ca aproape ca uitasem gestul asta care mi-era deosebit de drag. Si cu siguranta ca ca peste cativa ani l-as fi uitat cu desavarsire. Asa ca s-a produs declicul si mi-am zis : Gata, a venit momentul, imi fac si eu blog, acum ori niciodata!
In plus, marturisesc ca sunt cititoare de bloguri si mi se pare ca unele sunt adevarate pagini de literatura. Blogul mi se pare o super inventie, ai, in sfarsit ocazia sa spui si tu ceva si, culmea, sa mai fii si citit, chiar daca tu esti singurul tau cititor sau, in cazuri fericite, consortul, o amica, o matusa , in fine, cineva care da doi bani pe scrisul tau ; nu mai vorbesc de bloggerii de calibru, in cazul carora exista sute, poate mii de oameni care asteapta cu sufletul la gura o noua postare.
Asa ca plonjez si eu in oceanul de bloggeri, desi nici macar nu stiu sa inot. Chiar si ABC-ul ideii de blog imi e complet strain, dar ma inscriu la cursuri, sectia incepatori. Si pornesc la drum fara a avea oaresce veleitati literare. De fapt, anunt din start ca va fi, intr-o proportie covarsitoare, un blog de mamica, cu dulcegariile de rigoare. Imi asum insa aspectul asta si imi si acord circumstante atenuante. Pai despre ce altceva sa scrii cand esti mama cu norma intreaga , cand viata se limiteaza la perimetrul casa- gradinita-parc si cand tot ce tine de copiii tai capata o importanta planetara ?
Sper, insa, ca o sa mai scap cateva vorbe si despre altceva decat despre copii. S-o mai auzi, de undeva, din spatele cortinei, si vocea mea, cea autentica, neindulcita de siropuri materne.
Odata dat startul pornesc la drum plina de avant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu