impacare-"inpacare" fara nicio suparare

Am venit acasa stoarsa de vlaga si infometata si a si inceput taraboiul. Exact de asta aveam nevoie, sa-i aud cum se smiorcaie, cum se parasc si cum se acuza. De atata obida nici de mancare nu mi-a mai ars. M-am suparat pe ei si le-am tinut un discurs de care nu sunt prea mandra. M-au vazut necajita si obosita si au disparut in camera lor pret de vreun sfert de ora. Mi-am dat seama ca pusesera ceva la cale. Si si-au facut aparitia intr-un mod triumfator tinand asta in mana:



Planul de "inpacare" a fost un succes, din moment ce zambetul mi-a revenit pe buze si m-am inviorat instantaneu.Cum as fi putut sa mai fiu suparata? O singura nedumerire am avut : cele doua inimioare care flancau cosul cu flori aveau un aspect ciudat: parca ar fi avut maini. "Creierul" capodoperei m-a lamurit imediat: era vorba despre o sabie si un scut. Pentru siguranta florilor, bineinteles.
Imaginatie de baiat, deh!

Intoarcerea la origini

Imi face un numar de istericale. Incerc sa o calmez, nu se lasa. E pornita rau. Cand epuizez orice incercare de a dialoga cu ea parasesc camera . Asa se face, am citit eu in manuale de „educare” a parintilor :)
Nu se lasa, se tine dupa mine si continua sa-si faca numarul. Atunci o inchid in camera sa se calmeze. In secunda urmatoare incepe sa urle : Voi fi cuminte, voi fi cuminte! Nu cedez si o las cateva minute singura, cu usa inchisa, desi stiu ca, in semn de protest, va face pipi pe ea.
Asa se si intampla.. Bineintes ca dupa ce realizeaza ca nu e nostim sa stea uda fleasca incepe cu remuscarile „Mama, nu mai fac, promit. Mama, n-am vrut sa te supar, te rog frumos sa ma ierti.”
Se lipeste de mine, ma ia in brate. Ce sa-i fac, o iert, mai ales ca e spasita ca un catel umil si ma asigura ca un episod ca asta nu se va mai intampla in vecii vecilor.
Pun sa clatesc in lighean hainele ude de pipi. Se uita la mine cu mare interes, vag contrariata.
Ce faci acolo, mama?
Nu scap ultima ocazie de a-i reprosa ca a facut o prostie, ca m-a suparat si ca ar fi trebuit sa o las asa, „uda feaca”
Nu ia in seama lectia de morala, ci continua sa ma studieze atenta, fascinata de miscarea mainilor mele. Dar de ce nu le spala masina? Si cum faci cu mainile, poti sa-mi arati si mie, sa spal si eu?
Brusc realizez ca ea nu m-a vazut niciodata spaland, ca pentru ea e o activitate complet necunoscuta.
In timp ce manutele se balacesc in ligheanul albastru, incercand sa imite miscarile sigure ale manilor mele, mintea mea deruleaza imagini din copilarie, cu mama si bunica aplecate asupra albiei din lemn cumparata de la tiganii rudari , aceeasi albie in care ne „scalda” in fiecare sambata, mirosul de sapun de casa, rufele aburinde are , odata uscate pe „culme” , miroseau a curat si proaspat cum n-am mai simtit niciodata de atunci.
Apoi derulez imagini cu mine aplecata aproape zilnic in cada de rufe, impartind aceasta nobila activitate cu domnul consort si sentimentul de uimire si fascinatie atunci cand ne-am cumparat prima masina de spalat automata- sentiment care nu m-a parasit multa vreme, cred ca ma mai tine si acum...

Ma intreb cum va fi cand Miruna le va povesti nepotilor ei cum a vazut-o in cateva randuri pe mama ei spaland rufe in lighean. Sau cine stie cu moda anti-progres va fi atunci si lumea se va intoarce la origini si va prefera sa spele hainele cu sapun de casa , „bio”, intr-o albie cumparata daca nu de la tiganii rudari, macar dintr-un targ de obiecte arhaice.

Fara secrete!

Stiu ca am tot povestit despre Matei in ultima vreme si ca Miruna a intrat intr-un con de umbra, dar ce sa fac daca in fiecare zi ne "serveste" cate una si nu ma pot abtine sa nu o astern pe hartie, atunci cand gasesc cateva minute libere. De exemplu azi ma hotarasc sa fiu o mama generoasa, le iau cateva maruntisuri, ba chiar, suprema generozitate, ii duc la Mc Donald's. Dupa ce ne sculam de la masa cu burtile cimpoi - nu stiu de ce , dar cat de putin ai manca la astia, tot simti ca ai mancat cat pentru un batalion- Matei mai vrea si la locul de joaca.

_ Nu te poti juca cu burta asta plina, Matei, si dealtfel nici nu mai avem bani.
- Cum asa? Aseara aveai 100 lei, ce-ai facut cu ei?
- Ha? De unde stii tu ca aveam aseara 100 lei?
- M-am uitat la tine in portofel, daca vrei sa stii ( expresia cu care ma exaspereaza in ultima vreme, dar ma si amuza, ca toata copilaria am folosit-o, cand voiam sa fiu tafnoasa). Hai, spune repede ce-ai facut cu ei!Era imposibil sa-i fi cheltuit pe toti!
Nu-mi vine sa-mi cred urechilor. Mai, sa fie, de cand trebuie sa-ti dau raportul ce fac eu cu banii ?
- Pentru ca suntem o familie si nu trebuie sa existe secrete intre noi! Atunci cand cineva ascunde adevarul este un lucru foarte grav! Inseamna ca asta nu se mai numeste familie! Inseamna ca n-ai incredere in mine si atunci poate ca ar fi mai bine sa-mi gasesc o alta familie in care sa nu existe secrete!

Asta-mi mai lipsea- un escroc sentimental. Si nu pare deloc un amator.

crai mai mari si mai mici

-Mama, hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat azi: eram pe hol si asteptam cuminte sa-mi vina randul la vaccin- si sa stii ca n-am plans, pentru mine a fost o mica intepatura, desi pe alti copii a trebuit sa-i fugareasca doamna doctor prin clasa sa-i poata prinda– cand trec prin fata mea doua fete mai mari. Cand ma vad, una din ele se opreste, ma ia in brate si-i spune celeilalte: Fata, uite cat e de dragut baiatul asta! Eu am vrut sa le spun „Mai fetelor, ce v-a venit, lasati-ma in pace”, dar erau mai mari ca mine si n-am avut curaj.

Si zambea usor intimidat, dar si mandru de asa succes.

Promite sa fie mare crai baiatul meu...

Si daca tot veni vorba despre crai, mi-am adus aminte de ce i-a spus lu taica’su anul trecut : Tata, tu esti frumos, dar nu asa de frumos ca Stefan Banica!

...si cand te gandesti ca pe mine din „mumie” (de la englezescul „mummy” citire ) si din „muma padurii” nu ma scoate- spre stupoarea bonelor care nu inteleg de ce nu iau masuri sa interzic asemenea apelative inacceptabile.