Am venit acasa stoarsa de vlaga si infometata si a si inceput taraboiul. Exact de asta aveam nevoie, sa-i aud cum se smiorcaie, cum se parasc si cum se acuza. De atata obida nici de mancare nu mi-a mai ars. M-am suparat pe ei si le-am tinut un discurs de care nu sunt prea mandra. M-au vazut necajita si obosita si au disparut in camera lor pret de vreun sfert de ora. Mi-am dat seama ca pusesera ceva la cale. Si si-au facut aparitia intr-un mod triumfator tinand asta in mana:
Planul de "inpacare" a fost un succes, din moment ce zambetul mi-a revenit pe buze si m-am inviorat instantaneu.Cum as fi putut sa mai fiu suparata? O singura nedumerire am avut : cele doua inimioare care flancau cosul cu flori aveau un aspect ciudat: parca ar fi avut maini. "Creierul" capodoperei m-a lamurit imediat: era vorba despre o sabie si un scut. Pentru siguranta florilor, bineinteles.
Imaginatie de baiat, deh!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu