Am revenit din mirifica Creta avand inca pe retina imaginea casutelor
albe cu gradinile lor luxuriante si a diminetilor
lenese cand deschideam obloanele si
vedeam marea scaldata in soare
si am plonjat in Romania unde, inca de la aeroport, m-a socat mitocania unor conationali- dupa ce acolo mi-a facut bine sa intalnesc
atatia oameni relaxati, prietenosi si
destupati la minte- , au urmat noptile in care n-am putut sa inchid un ochi din cauza maidanezilor si, la cateva
zile, a fost posibil ca un copil sa fie sfasiat de aceiasi
maidanezi intr-un parc public.
Stiam, simteam ca momentul asta va sosi mai devreme sau mai
tarziu, ca nu se mai putea. Au mai murit muscati de caini o femeie anul trecut, un alt copil , dar de la tara , a murit muscat in strada si faimosul japonez de acum cativa ani, de ni s-a dus vestea in toata lumea si ne miram de ce turismul nostru e pe butuci. Acum insa a fost omorat un baietel frumos ca un inger si asta in Bucuresti, in parc. Asta a fost insa picatura care a umplut paharul rabdarii.
Sub impactul emotional toata Romania vuieste si
pune la zid ONG-urile care nu au facut nimic- poate doar mult zgomot-, pe cei care si-au umflat conturile cu banii alocati pentru solutionarea problemei
maidanezilor , dar si pe cei care–i
hranesc si-i apara de atatia ani. Acestia din urma au fost taxati si de lege
si, vezi Doamne, de-acum incolo vor
primi amenzi daca vor fi prinsi ca hranesc animalele. Un asemenea paradox numai
in Romania era posibil. Pe langa ca nu e
nici dracu’ sa dea vreo amenda atunci cand vede o baba cu oala cu ciorba
invechita in care a inmuiat niste paine , e un nonsens in sine. Pai ei
ce mananca daca sunt lasati liber in strada ?
Se hranesc cu aer si cu prietenia oamenilor? Cam cum au facut comunistii cu decretul de
trista amintire: erau interzise avorturile,
dar metodele contraceptive lipseau cu desavarsire.
Presedintele insusi a luat atitudine si a somat guvernantii
sa ia masuri rapide si radicale. Stiu ca asta e in mintea si pe buzele tuturor: de ce a fost nevoie sa moara un copil ca sa se
ia masuri , dupa ce atatia ani oamenii au fost muscati cu miile, infricosati,
nevoiti sa suporte mizerie, agresivitate , sa renunte la a se plimba seara in
parc sau cu bicicleta, Doamne fereste sa te intorci acasa noaptea ca aveai
sanse foarte mari sa nu poti patrunde in scara blocului, asta in cazul fericit in care ajungeai acolo Eu insami si noi toti am simtit un fior pe
sira spinarii cand vedeam o haita si nu stiam daca nu cumva nu le placea mutra
noastra . In drum spre metrou intalneam
cel putin 5 haite si nu a fost zi in care sa nu fiu cu inima cat un purice si
ma gandeam cum e posibil asa ceva, cum de suportam toate astea, cine are
interesul sa nu se faca nimic, in
noptile in care auzeam latratul a sute de caini imi venea efectiv sa merg la
primarie sa declar ca fac greva foamei, poate finalmente cineva ma asculta si e
sensibil la problema mea.
Uneori vedeam caini jucandu-se si pareau
simpatici si prietenosi. Ca sa fiu sigura ca nu risc sa fiu muscata
vorbeam cu ei si incepeau sa dea din coada si sa vrea sa fie mangaiati. Atunci
ma inmuiam si ma gandeam ca nu merita soarta pe care o au, ca au nevoie sa fie
iubiti, ingrijiti, ca pana la urma prietenia dintre om si caine e proverbiala.
Dar ei erau infometati, haituiti, prigoniti, multi erau bolnavi si probabil
satui si ei de viata asta amarata. Am vazut si caini scheletici mergand fara
tinta pe campuri, intre doua sate, de mi se rupea sufletul de ei ,catele infometate
care abia fatasera si probabil ca nu
aveau cu ce sa-si hraneasca puii , soselele sunt pline de cadavre de caini, de
simti un nod in gat cand treci cu masina peste ei. Suntem un popor primitiv care nu stie ca
animalul trebuie ingrijit si , mai ales sterilizat, altfel puii nascuti trebuie
ingrijiti si trebuie sa le gasesti alt stapan. Si intre a-i arunca in parcuri,
in cimitire sau la marginea drumului ,
in speranta ca cineva milostiv se va indura sa-i ia, e mai uman sa-i
eutanasiezi sau sa-i inneci, sa le curmi suferinta. Ca altfel cu siguranta cei
mai multi pui mor de foame, o moarte lenta, o agonie cumplita. Si sa faci in asa fel incat sa nu se mai
intample. Cred ca la tara 99.9% dintre caini si pisici sunt in situatia asta,
taranu’ roman nu si-ar lua de la gura 100 lei sa sterilizeze animalul din curte, ca cu
banii astia sta la bodega o saptamana sau asigura painea copiilor o luna intreaga. Sau nu le pasa, unora chiar
le-ar fi rusine sa mearga la veterinar pentru asa ceva, ca rade tot satul de ei.
Acum in Romania e o adevarata isterie nationala. Numai
despre asta se vorbeste in presa, in parcuri, pe retelele de socializare, FB-ul
e plin de petitii , de stiri despre organizarea de mitinguri de protest, de
marsuri ale tacerii. Astazi e inmormantat si micutul nefericit –sau ,
cutremurator, ce a mai ramas din el. Cei care au gestionat dupa bunul plac
fondurile alocate pentru gestionarea problemei cainilor fara stapan au fost
luati la intrebari. Sper din tot sufletul sa plateasca si sa infunde puscaria,
dar parca vad ca vor fi puse la bataie pilele, relatiile, subiectul asta va
cadea in uitare incetul cu incetul si vom reveni in punctul mort in care
ramaseseram.
Azi dimineata in drum spre serviciu vad prima haita, din
care face parte si un catel flocossi tare haios, de te intrebi cum a nimerit
acolo, pare ca e corcit cu un bichon.
Pana aici v-a fost, dragilor, imi venea sa le strig. Cu speranta egoista ca vom
scapa definitiv de ei. Si totusi cu inima stransa la ideea ca un hingher le va
da o bata in cap, ii va otravi sau ii va lasa la marginea unei paduri sa li se
piarda urma. Ca vor fi haituiti si omorati in chinuri. Ca banii pentru injectiile letale vor ajunge
in buzunarul unui nesimtit, dar pe hartie va aparea ca a murit in conditii
decente, eventual mangaiat pe crestet cum am vazut in documentarele facute in
tarile civilizate.
Mai incolo o doamna mangaia un catel maidanez care parea
pasnic si dadea bucuros din coada. Ce soarta va avea si el, ce va mai fi nu
stiu. Stiu insa ca nu trebuia sa se
ajunga aici si ca au avut de suferit oameni si animale deopotriva. Ca situatia
asta, unica intr-o capitala din Europa, are legatura cu intreaga realitate din
Romania, ca s-a ajuns aici din cauza indolentei care ne
caracterizeaza si a coruptiei care ne macina de ani de zile. Cred ca daca as fi in locul
parintilor greu incercati n-as mai suporta sa traiesc in tara care a facut
posibila o asa grozavie. In tara in care
presedintele Federatiei de Fotbal are geniala ideea de a le da gratis bilete la un
meci de fotbal al nationalei care va avea loc in cateva zile. Probabil sa le mai indulceasca
amarul si sa-i ajute sa se destinda putin, poate va da Mutu un gol strasnic care le va smulge cu siguranta un chiot de bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu