La serviciu la mine e foarte frumos, ca in povesti as zice. Merg cu mare drag si n-as mai pleca. Azi am fost in extaz. Cateva dialoguri si replici mi-au mers la suflet, asa ca am vrut sa le incredintez memoriei hartiei, sa nu care cumva sa se piarda in negura vremurilor:
- Ce sunt cu hartiile astea pe biroul meu?
- Ce dreacu' mai vrea si asta ca m-a zapacit de cap!
- Ieri mi-am facut de mancare nush ce ( pacat ca n-am retinut despre ce mancare era vorba, poate luam si eu reteta) si m-am uitat la ...(iarasi n-am retinut titlul dar era vorba despre o telenovela)
- Ah, te uiti la ....
- Da, dar cel mai mult mi-au placut ala indian, parca iti merg la suflet mai mult ca telenovelele
- Draga, raspunde filosofic cealalta, am vazut ca toate au cam acelasi subiect- raca intre femei, certuri, despartiri si impacari. Io nu prea mai am timp, da' se uita fii-mea la... si ma uit si eu cu ea (precizare: fata are 12 ani si inca de acu' 3 ani se uita la telenovele).
- In ceea ce privesc datele contractuale, bla bla....
-Da, domnu'Cutarescu, prelungim durata de executie asa cum ati cerut, ca principiu! Toata stima!
Cam asa e la mine la serviciu...in rest "adrese" peste "adrese" de facut, de primit, de trimis,de scanat, de copiat, de distribuit, de clasat, Convocari la Nota de Finalizare, decalari de termene, sistari, receptii, neconformitati, respectare termene de executie. In romana si in franceza. De cateva nopti nu visez decat asta. La propriu. Plus groaza ca iarasi voi bloca faxul. Dupa ce m-am perpelit toata noaptea , spre dimineata visul urat s-a transformat intr-unul frumos. Se facea ca venisera la mine cativa colegi de la fostul job, acel job. Erau veseli, aveau copii mici, radeau natural, Dan imi vorbea de nu stiu ce proiect traznit de-al lui. Mi-au dat si un desen cu nu stiu ce simbolistica, am retinut ca era un fel de sugestie de a merge la teatru parca ?! Nici macar nu are sens sa psihanalizez, visul e cum nu se poate de transparent, doua lumi fundamental opuse, boema absoluta versus spiritul functionaresc absolut. Nu ma mai intreb cine sunt eu intre aceste doua absoluturi. Nu mai am timp. Vin acasa epuizata si fara ganduri si tot ce vreau e sa dorm. Sunt deprimata peste masura. Nu reusesc sa dorm, verific ceasul din ora in ora. Azi, pe la 6 fara un pic, cand reusisem sa adorm putin, m-a trezit Miruna care radea in hohote si striga "Lalaconiiii". M-am trezit zambind si eu. Cosmarul cu hartiile si faxul pe care il blocasem se terminase. Ziua incepea frumos, cu rasul cristalin al fetitei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu