cel mai frumos compliment

-Mama, dintre toti membrii familei mele pe tine te iubesc cel mai mult!
Hopa, iar vrea sa obtina ceva , fie o cursa de masini sau vrea sa „consume” in avans cele 10 minute zilnice de playstation.
-Mai Matei, nu ma mai lua cu lugu-lugu, spune-mi exact ce vrei!
(stiu ca suna cam cinic dar stim amandoi cum stau treburile, nu e cazul sa-l mai menajez)
Incearca vag sa protesteze: Haide ma, ca nu vreau sa obtin nimic. Desi... stii tu... mi-ar placea sa fac o cursa, te rog mama, pot sa fac cursa? Te rog, te rog, te rog mama, pielea mea fina!
Asa imi zicea cand era mic, in momentele de tandrete, momente care s-au tot rarit pe masura ce a crescut.
-Pielea ta fina, ha?
-Da, ai pielea cea mai fina din cate am vazut! E mai fina decat a mea si chiar decat a unui bebelus de doua luni! Te rog, pot sa fac cursa?
-Mai incearca, mai incearca!
- Stau in genunchi si iti pup picioarele, regina mea!
- Hi, hi, parca stiam ca nu te mai da in vant dupa povesti. Asa ca poti sa stai in genunchi pana ti-or amorti si ti-o trece cheful de vorbe dulci
- Esti cea mai frumoasa si mai buna mama!
Puah, deja devine patetic..
-Vocea ta e minunata!
- Asta nu ma impresiona nici la 16 ani, daramite acum, ca sunt femeie in toata firea. Asa ca mai incearca, baiete...
-Nu ai niciun cos pe fata ( mor de ras)! Acum pot sa fac cursa?
Vreau sa vad ce-i mai coace mintea si plusez: Mai incearca, mai incearca!
Si se pare ca raspunsul se ridica la inaltimea asteptarilor
-Toate oasele tale sunt asezate frumos, scheletul tau este perfect!
E adevarat ca nu sunt obisnuita sa fiu complimentata, nu am un fizic de invidiat, dar nimeni pana acum nu mi-a mai laudat scheletul.
Asa ca a obtinut cursa.