Dintotdeauna am fost cam salbatica, desi am tanjit dupa prieteni, dupa grup, dupa distractie. Cum am avut parte de cele de mai sus, intr-o forma sau alta, am strambat din nas si am revenit in barlogul meu caldut si confortabil. Am avut putini prieteni, dar toti au ales alte orizonturi mai prietenoase, au apucat calea strainatatii si drumurile ni s-au separat. De la o varsta incolo greu iti mai faci prieteni, mai ales daca esti mai pretentios, mai carcotas si mai comod, cum e cazul subsemnatei. Si nu, nu am reusit sa-mi fac prieteni din randul familiilor cu copii, nu ca sunt fitoasa sau elitista, dar fug ca dracu’ de tamaie de muieri care vorbesc numa’ despre copiii lor, despre cum sa tratezi racelile, despre remedii naturiste, beneficiile consumului de usturoi si mobila de la Ikea. Vreau oameni simpatici, calzi, deschisi, neblazati, fara fasoane, cu simtul umorului, oameni placuti langa care sa ma simt in largul meu.
Dar daca in viata reala nu ma laud ca am multi prieteni, asta nu inseamna ca nu profit din plin de ceea ce gasesc in sfera virtualului. De cand am descoperit blogareala si ideea de blog simt ca golul ala creat din cauza lipsei unei gasti de prieteni aproape ca s-a umplut. Sigur ca nu se compara cu acea prietenie, dar am descoperit oameni pe care parca ii stiu de-o viata, care imi sunt tare dragi, carora le cunosc nuante sufletesti , pe care ii citesc cu sufletul la gura si cu certitudinea ca ceea ce citesc depaseste (ca emotie si nu numai) multe pagini de literatura.
Bunaoara, stiu ca A. pare usor artagoasa si cam rece, dar ascunde o sensibilitate care pe mine pe copleseste; e o mama atat de devotata si de imaginativa, cum rar mi-a fost dat sa vad. Cand scrie despre manutele fetitei ei sau cand evoca amintirea vreunui bunic mi se umezesc ochii de emotie.
B. este ceea ce se numeste o femeie care ma complexeaza: desteapta, dezinvolta, mama eroina cu trei copii. O citesc cu drag si o admir.
.. si mai sunt si alte cateva nume despre care as putea vorbi, dar nu e momentul acum.
M. este o tipa care-mi place tare mult, cred ca blogul si scrisul ei sunt cel mai aproape de sufletelul meu. O citesc cu mare drag si cred ca niciodata nu m-a dezamagit ce am citit. Am vrut sa mai las cate un comentariu la ceva scris de ea, dar niciodata n-am indraznit. Cand am facut-o am dat cu bata-n balta; am profitat de o postare despre nestiinta ei in ale blogaritului si am cerut si eu o mana de ajutor; probabil ca M. s-a enervat, ca mi-a sters comentariul. Avea dreptate sa se supere, asa ca nu i-am purtat pica. Dar nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut un comentariu de la ea cu o leapsa cu premiu. Se pare ca e vorba de popularizarea unor bloguri care ii plac si care nu prea au „followers”- nu stiu exact ce vrea sa inseamne asta, dar presupun ca e vorba de vizitatori, cititori, care la mine lipsesc cu desavarsire.
Ce sa zic, am fost luata total prin suprindere. Desi blogul meu e decent, simplu, de familie, si fara absolut nicio pretentie (spun asta fara falsa modestie) si acum tremur de frica la gandul ca vreun cunoscut ar sti de existenta lui. E spatiul meu intim, scriu in joaca si sa nu uit. In afara de A. careia i-am cerut ajutorul cand l-am deschis n-am pomenit nimanui. De aceea, gandul de a cauta „followers” (sau de a spera sa-i castig) nu ma incanta nicicum. Dar asa cum in teorie autorii de jurnale nu se gandesc sa publice ce scriu, dar totusi o fac si, in adancul lor stiu ca o vor face la un moment dat, tot asa sunt si eu, dovada ca nu am facut blogul privat. Dar nici nu vreau sa fie cunoscut. Cum e vorba aia : vreau sex, dar sa raman virgina.
Asa ca draga M., nu stiu daca vei citi postul asta, dar accept leapsa asa de fan, m-am distrat teribil si mi-a placut ideea. Din cand in cand mai avem nevoie si de putina introspectie- asa, sa fiu si putin filosoafa.
Iata si raspunsurile mele (cu intarziere, dar au fost motive obiective pentru care am tot amanat)
1.Remuşcări sau regrete?
Ca am avut o tinerete prea cuminte. Ca sunt in continuare prea cuminte si cuviincioasa.
2. Ce vicii aveţi?
Cafeaua, la tigari am renuntat.
3. Când eraţi mici, ce voiaţi să vă faceţi când o să fiţi mari?
Doctorita, ca majoritatea fetitelor. Mai tarziu: profesoara. Profesoara am fost doar trei luni. Mai mult n-am rezistat.
4. Un motiv pentru care v-aţi trage pe loc o pereche de palme.
Mai multe motive : Cand ma grabesc sa judec. Cand stramb din nas inainte sa „gust”; Cand ma vaicaresc din orice, dar nu fac nimic sa schimb lucrurile. Cand pierd vremea cu prostii in loc sa ma joc cu odraslele sau sa citesc. Cand din comoditate las sa treaca sansa de a testa/face ceva nou.
5. Cu ce vă încărcaţi bateriile?
Cu prezenta celor dragi. Cu muzica si amintiri dragi. Cu certitudinea ca exista si oameni frumosi.
6. Ce vă scoate din sărite?
Marlania.
7. De ce vă e cel mai frică în viaţă?
De boala si saracie. De razboi si moarte. De teroare. De lipsa de sansa.
8. Ce vă place cel mai mult la poporul român?
Ca nu luam nimic in serios, totul da in bascalie. Ca ne pricepem la toate si ca avem o parere despre toate. Ca suntem calzi si ospitalieri, chiar daca uneori vine dintr-un complex de inferioritate. Ca suntem sentimentali si dispusi oricand sa ajutam.Ca suportam si chiar iubim cainii vagabonzi. Ca nu uitam sa ne pomenim mortii.
E paradoxal ca toate cele de mai sus ma si enerveaza la culme- depinde de starea de spirit.
9. Care ar fi cel mai frumos cadou pe care aţi vrea să-l primiţi de la partener?
Sa se mai duca si el la sedintele cu parintii.
10. Ce v-aţi dori pentru blogul vostru?
Mai mult timp sa scriu. Mai multa culoare. Sa stiu sa-l personalizez putin.
11. Cea mai mare dorinţă pentru următorul an.
O vacanță in afara- altundeva decat la bulgari. Sa ajung sa zbor cu avionul, sa nu mor proasta. Sa nu se prabuseasca avionul ( la cat imi e de frica, ar fi culmea!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu