Povesti din ograda bunicii

Este stapanul absolut al tuturor orataniilor din curte. E tantos nevoie mare si isi poarta coada cu mare mandrie. Daca indraznesti sa intri pe teritoriul lui se infoaie si te scruteaza amenintator si de cele mai multe ori se repede la tine; in situatiile in care e extrem de nervos, iti sare in carca si te scarmana putin. Daca te vede ca depasesti limita de proprietate admisa de el ia pozitia de atac, si ochii mici si rotunzi sunt plini de dispret si de ura.
 Desi mi-e frica de el si nu intru niciodata pe batatura fara un bat in mana, imi place sa-l sicanez si sa-l provoc la o mica disputa. Face cativa pasi spre mine a amenintare si eu il ating usor cu batul. Desi isi da seama ca raportul de forte e inegal si as putea usor sa-l cotonogesc, nu se lasa deloc intimidat. Chiar daca nu vorbeste, expresia si pozitia lui imi spun „Daca mai faci un pas esti pierduta!” Si, dupa ce ma indepartez, declarandu-ma infranta, trage un „cucurigu” din toti rarunchii, ca sa-mi arate inca o data cine e seful, ocazie pentru mine sa-i admir inca o data maiestuozitatea.

Mama ar vrea sa-l faca ciorba, ca s-a saturat sa aiba de-a face cu stilul lui tiranic si necooperant. Dar eu il tot apar pe nemernic, ca mi-e tare drag de el. Si de fiecare data mama se lasa induplecata, privindu-si neputincioasa mainile cu urmele atacurilor fiarei. Pe langa ca este simpatic in felul lui si are o personalitate impresionanta, dumnealui mai are si reputatia unui mare cuceritor : „calca” foarte bine gainile si gratie acestei calitati deloc de neglijat mancam la micul dejun oua bio adunate de manute curioase de copil direct din cuibar.