Dupa parastas am fost la cimitir sa aprindem o lumanare. Mormantul, cascat infricosator in urma cu o saptamana, asteptand sa il inghita fara mila si pentru totdeauna pe cel plecat dintre noi, era acum frumos nivelat si florile usor ofilite odihneau cuminte pe pamantul reavan mirosind deja a primavara. Lumina blanda de martie ne-a dat o senzatie de liniste si impacare.
Viata merge inainte. Suntem inca tineri si ne bucuram zilnic de rasetele si ghidusiile copiilor nostri. Avem inca puterea si trufia de a alunga gandul propriei morti sau de a-l proiecta undeva, intr-un timp nedefinit si foarte, foarte indepartat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu