Draga Miruna...

Pentru prima data de cand s-a nascut, i-am fredonat Mirunei melodia de la care i se trage numele. M-a ascultat cu atentie si nu m-a intrerupt, asa cum face cand ii citesc povesti si vrea explicatii pentru cuvintele pe care nu le intelege.
Se pare ca melodia asta a avut un impact puternic asupra ei, ca a ramas pe ganduri si, dupa cateva minute m-a pus sa i-o mai cant o data. "Draga Miruna....", am inceput usor, cu vocea tremuranda din cauza emotiei.
"Blonda si trista cum ne-ai placut noua..."
La care ea ma intrerupe:
- Eu sunt blonda, dar nu sunt trista, sunt fericita!

Draga mea Miruna.. Nu stiu daca parul ti se va inchide sau daca va ramane blond-auriu ca acum, dar sper ca tristetea sa ramana pentru tine o senzatie necunoscuta multa vreme de-acum incolo.

tanga indeamna la casatorie si la papat laptic

Vin de la serviciu si dau sa ma schimb, cand intra Matei in camera. Eram in chiloti si niciodata nu m-am ferit de el, sau cel putin nu la modul ostentaiv.
Se uita la chilotii mei si chicoteste :
-Mama, ti-au intrat chilotii in fund !
- Nu mi-au intrat in fund, asa e modelul!
- Ah, daca te-ar vedea colegii tai de serviciu asa?
- Ce crezi tu ca s-ar intampla ? - il intreb cu o curiozitate reala
- Sunt convins ca te-ar cere de sotie!

Uf,ce sa ma fac, desi eu sunt o mama moderna si chiar usor indecenta, baiatul meu are o niste conceptii cel putin demodate. Deci sa fie clar: onoarea inainte de toate! Nimeni nu se bucura de nurii mamei lui inainte sa o ceara de sotie!

ah, si sa n-o uit si p-asta : Eram eu si consortul, cu Miruna, abia treziti toti trei
- Miruna, hai sa ne jucam, sa-l lasam pe tata sa bea niste lapte de la mama!

Desi nu ne-a prins niciodata in ipostaza asta, tot a mai prins ceva secvente la televizor ( sau poate pe internet) cand "dansului" ii era pofta de niste lapte direct de la sursa.
Ca taticii au si ei nevoie de calciu, nu-i asa?

impacare-"inpacare" fara nicio suparare

Am venit acasa stoarsa de vlaga si infometata si a si inceput taraboiul. Exact de asta aveam nevoie, sa-i aud cum se smiorcaie, cum se parasc si cum se acuza. De atata obida nici de mancare nu mi-a mai ars. M-am suparat pe ei si le-am tinut un discurs de care nu sunt prea mandra. M-au vazut necajita si obosita si au disparut in camera lor pret de vreun sfert de ora. Mi-am dat seama ca pusesera ceva la cale. Si si-au facut aparitia intr-un mod triumfator tinand asta in mana:



Planul de "inpacare" a fost un succes, din moment ce zambetul mi-a revenit pe buze si m-am inviorat instantaneu.Cum as fi putut sa mai fiu suparata? O singura nedumerire am avut : cele doua inimioare care flancau cosul cu flori aveau un aspect ciudat: parca ar fi avut maini. "Creierul" capodoperei m-a lamurit imediat: era vorba despre o sabie si un scut. Pentru siguranta florilor, bineinteles.
Imaginatie de baiat, deh!

Intoarcerea la origini

Imi face un numar de istericale. Incerc sa o calmez, nu se lasa. E pornita rau. Cand epuizez orice incercare de a dialoga cu ea parasesc camera . Asa se face, am citit eu in manuale de „educare” a parintilor :)
Nu se lasa, se tine dupa mine si continua sa-si faca numarul. Atunci o inchid in camera sa se calmeze. In secunda urmatoare incepe sa urle : Voi fi cuminte, voi fi cuminte! Nu cedez si o las cateva minute singura, cu usa inchisa, desi stiu ca, in semn de protest, va face pipi pe ea.
Asa se si intampla.. Bineintes ca dupa ce realizeaza ca nu e nostim sa stea uda fleasca incepe cu remuscarile „Mama, nu mai fac, promit. Mama, n-am vrut sa te supar, te rog frumos sa ma ierti.”
Se lipeste de mine, ma ia in brate. Ce sa-i fac, o iert, mai ales ca e spasita ca un catel umil si ma asigura ca un episod ca asta nu se va mai intampla in vecii vecilor.
Pun sa clatesc in lighean hainele ude de pipi. Se uita la mine cu mare interes, vag contrariata.
Ce faci acolo, mama?
Nu scap ultima ocazie de a-i reprosa ca a facut o prostie, ca m-a suparat si ca ar fi trebuit sa o las asa, „uda feaca”
Nu ia in seama lectia de morala, ci continua sa ma studieze atenta, fascinata de miscarea mainilor mele. Dar de ce nu le spala masina? Si cum faci cu mainile, poti sa-mi arati si mie, sa spal si eu?
Brusc realizez ca ea nu m-a vazut niciodata spaland, ca pentru ea e o activitate complet necunoscuta.
In timp ce manutele se balacesc in ligheanul albastru, incercand sa imite miscarile sigure ale manilor mele, mintea mea deruleaza imagini din copilarie, cu mama si bunica aplecate asupra albiei din lemn cumparata de la tiganii rudari , aceeasi albie in care ne „scalda” in fiecare sambata, mirosul de sapun de casa, rufele aburinde are , odata uscate pe „culme” , miroseau a curat si proaspat cum n-am mai simtit niciodata de atunci.
Apoi derulez imagini cu mine aplecata aproape zilnic in cada de rufe, impartind aceasta nobila activitate cu domnul consort si sentimentul de uimire si fascinatie atunci cand ne-am cumparat prima masina de spalat automata- sentiment care nu m-a parasit multa vreme, cred ca ma mai tine si acum...

Ma intreb cum va fi cand Miruna le va povesti nepotilor ei cum a vazut-o in cateva randuri pe mama ei spaland rufe in lighean. Sau cine stie cu moda anti-progres va fi atunci si lumea se va intoarce la origini si va prefera sa spele hainele cu sapun de casa , „bio”, intr-o albie cumparata daca nu de la tiganii rudari, macar dintr-un targ de obiecte arhaice.

Fara secrete!

Stiu ca am tot povestit despre Matei in ultima vreme si ca Miruna a intrat intr-un con de umbra, dar ce sa fac daca in fiecare zi ne "serveste" cate una si nu ma pot abtine sa nu o astern pe hartie, atunci cand gasesc cateva minute libere. De exemplu azi ma hotarasc sa fiu o mama generoasa, le iau cateva maruntisuri, ba chiar, suprema generozitate, ii duc la Mc Donald's. Dupa ce ne sculam de la masa cu burtile cimpoi - nu stiu de ce , dar cat de putin ai manca la astia, tot simti ca ai mancat cat pentru un batalion- Matei mai vrea si la locul de joaca.

_ Nu te poti juca cu burta asta plina, Matei, si dealtfel nici nu mai avem bani.
- Cum asa? Aseara aveai 100 lei, ce-ai facut cu ei?
- Ha? De unde stii tu ca aveam aseara 100 lei?
- M-am uitat la tine in portofel, daca vrei sa stii ( expresia cu care ma exaspereaza in ultima vreme, dar ma si amuza, ca toata copilaria am folosit-o, cand voiam sa fiu tafnoasa). Hai, spune repede ce-ai facut cu ei!Era imposibil sa-i fi cheltuit pe toti!
Nu-mi vine sa-mi cred urechilor. Mai, sa fie, de cand trebuie sa-ti dau raportul ce fac eu cu banii ?
- Pentru ca suntem o familie si nu trebuie sa existe secrete intre noi! Atunci cand cineva ascunde adevarul este un lucru foarte grav! Inseamna ca asta nu se mai numeste familie! Inseamna ca n-ai incredere in mine si atunci poate ca ar fi mai bine sa-mi gasesc o alta familie in care sa nu existe secrete!

Asta-mi mai lipsea- un escroc sentimental. Si nu pare deloc un amator.

crai mai mari si mai mici

-Mama, hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat azi: eram pe hol si asteptam cuminte sa-mi vina randul la vaccin- si sa stii ca n-am plans, pentru mine a fost o mica intepatura, desi pe alti copii a trebuit sa-i fugareasca doamna doctor prin clasa sa-i poata prinda– cand trec prin fata mea doua fete mai mari. Cand ma vad, una din ele se opreste, ma ia in brate si-i spune celeilalte: Fata, uite cat e de dragut baiatul asta! Eu am vrut sa le spun „Mai fetelor, ce v-a venit, lasati-ma in pace”, dar erau mai mari ca mine si n-am avut curaj.

Si zambea usor intimidat, dar si mandru de asa succes.

Promite sa fie mare crai baiatul meu...

Si daca tot veni vorba despre crai, mi-am adus aminte de ce i-a spus lu taica’su anul trecut : Tata, tu esti frumos, dar nu asa de frumos ca Stefan Banica!

...si cand te gandesti ca pe mine din „mumie” (de la englezescul „mummy” citire ) si din „muma padurii” nu ma scoate- spre stupoarea bonelor care nu inteleg de ce nu iau masuri sa interzic asemenea apelative inacceptabile.

freedom

Am avut un weekend numai si numai al meu. Maimutele au fost plecate cu tatal lor la bunici. Cred ca sunt 10 ani de cand n-am mai avut parte de luxul de a fi trei zile singura. Am colindat prin oras fara sa ma uit la ceas si sa ma gandesc ca ma asteapta bona. M-am uitat la toate prostiile de la televizor, cu un castron de popcorn alaturi. Am facut briose si nu m-am (mai)sinchisit de dezordinea din casa. Am dormit si m-am iubit mult cu draga mea Moashca, am mangaiat-o si am rasfatat-o pe saturate si am lenevit amandoua pana tarziu, ca altadata.
In prima noapte am dormit neintoarsa 13 ore. A doua zi am stat pana dupa miezul noptii si am vazut un film cu Audrey Tautou si noaptea am avut ceva vise neortodoxe. Destrabalarea a fost, deci, totala. Si mi-a prins bine.
Seara m-am bucurat cand ai mei s-au intors acasa.

Povesti despre Feti frumosi contemporani

Vrem sa facem o poza in formula completa si incercam un numar de magie pentru copilul mare:
- Matei, vrei sa rugam vantul sa ne faca o poza?
Face ochii mari si zice:- Cum poate vantul sa faca poze? N-ar fi mai simplu sa programam aparatul sa ne faca in cateva secunde?
Habar n-am de unde stia, noi cu siguranta nu i-am spus, dar zic si eu ca bunica: noi la 7 ani......


- Mama, ce inseamna "palos"?
- Nu exista cuvantul asta, Matei
- Ba da, am citit eu undeva despre un "palos gros"
- Vrei sa spui "palosh" zic eu, usor contrariata. De unde o fi auzit el de palos, ma intreb. O fi ascultat cine stie pe unde versurile unei melodii ale nebunaticilor de la Cassa Loco care parca suna cam asa : " Sunt Fat frumos, am palosul gros"
- Nu, am citit intr-o revista. Zicea asa : " Pasarica mea umeda asteapta palosul tau gros". Uite, sa-ti arat...
Am inmarmurit....Se duce la dulapul unde tinem ziare procurate de prin vecini pentru WC-ul pisicii si vine cu suplimentul de la nu stiu ce tabloid unde erau, bine merci, cu ingaduinta blanda a organelor responsabile, ce altceva decat anunturi deocheate.
- Uite aici, mama, aici scrie. Si mai voiam sa te intreb ce e aia "penetrare"

Nu stiu ce am baiguit, dar m-a prins total nepregatita. La fel si pe taica-su, care tot asa, a dat din balbaiala in hahaiala

Cireasa de pe tort a fost azi dimineata, cand a pus el cap la cap toate datele problemei si a tras concluzia. Nu mi-a spus-o mie, a preferat sa puna problema "barbateste"
- Tata, m-am gandit eu bine si cred ca "palosh" inseamna "puta". Cred ca de-aia s-a maritat mama cu tine, ca voia paloshul tau!

Si uite asa am aflat si eu ratiunile absconse ale maritisului meu!


... altfel are mama baiat destept : iaca si dovada

o poveste trista

In drum spre casa, in metrou, dau sa ma asez. Un miros greu de suportat ma face sa ma razgandesc. Vad un loc liber in vagonul vecin , langa o mama cu doua fetite. Ma apropii, ma asez si nu pot sa nu ma bucur de ceea ce vad: doua papusele- una de vreun an si ceva, cu carlionti blonzi, ca ai Mirunei, sta in brate la maica-sa si bea lapte dintr-un biberon. Cealalta de vreo trei ani, cu niste ochi mari, negri, migdalati sta cuminte si-si priveste surioara.

La un moment dat, mama scapa biberonul. I-l ridic si zambesc fetitei. Se uita mirata la mine si schiteaza si ea un zambet. Fara a-mi multumi, mama apostrofeaza copilul: Vezi ce proasta esti, am scapat biberonul din cauza ta! Si sterge tetina biberonului cu mana cu care se tinuse de bara jegoasa, dupa care indeasa biberonul in gura fetitei. Abia atunci o observ si pe mama: neingrijita , acrita, fara nimic duios in gesturi si in priviri. Fata mare statea nemiscata, de parca cineva o lipise de scaun intr-o pozitie fixa . Cea mica se pare ca s-a saturat de baut lapte si a refuzat biberonul, care a cazut jos pentru a doua oara. Am repetat gestul, dar pana sa-i dau biberonul, mama a inceput sa zgaltaie copila si sa –si reinceapa tirada: Reao ce esti, stai ca-ti arat eu tie: Cristina, ia cheama tu babaul! La care aud vocea mica si tematoare a surioarei: Vino babaule si mananc-o pe X! Cea mica a inceput sa planga , speriata, la care mama i-a indesat iar biberonul in gura si o zgaltait-o ! Taci si mananca , ca acum vine babaul si te mananca el pe tine! Copila, terifiata, a continuat sa inghita , dar era clar sa nu mai voia, insa a fost amenintata pe rand ba cu babaul, ba cu nenea, ba cu ursul, ba cu nu stiu ce monstru. Si de fiecare data, surioara cea mare era cea care ii „chema”. Sarmana copila, incerca sa se tina tare si sa se supuna mamei ei, dar nu avea decat trei ani si cu siguranta ca imaginea lui bau-bau nu o incanta prea tare!
La un moment dat fetita mare a indraznit sa se miste, incercand sa schimbe pozitia. Mama s-a isterizat si de data asta, a luat-o de urechi si a prevenit-o ca, daca se mai misca din locul ala, o sa-i „sparga fata”.
Cea mica nu mai voia sa manance lapte, insa mama n-a renuntat: a trecut la biberonul de ceai. Fetita incerca sa se opuna, biberonul cadea in praful de pe jos, dar mama nu ceda: chema pe rand aceleasi personaje de temut si zgaltaia copila, care, evident , nu se oprea din plans, ba dimpotriva; mama incerca sa-si inchida gura, la propriu, cu biberonul de ceai; copila mare, tremurand toata de frica, chema babaul fara incetare, si eu simteam un mare nod in gat si nevoia acuta de a o lua la bataie pe nenorocita, i-as fi luat fetitele si le-as fi luat acasa fara ezitare, numai sa le scap din iadul ala.

Oamenii priveau, unii dezaprobator, dar nimeni nu zicea nimic.

Mi-am retinut cu greu lacrimile, furia ajunsese la limita. M-am ridicat si am trecut in celalalt vagon. La un moment dat- tacere, probabil ca fetita se straduia sa mai inghita cateva guri de ceai. Cand sa cobor, aud cum fetita urla ca un animal chinuit. De pe peron, nu stiu cum de am mai avut puterea sa privesc cum bestia lovea ghemotocul ala mic.

Am ajuns acasa si parca aveam creierul si sufletul golite. Mi-am imbratisat copiii si numai gandul ca ar fi putut fi copiii acelei femei imi dadea fiori reci pe sira spainarii. In acelasi timp nu puteam sa-mi scot din minte imaginea carliontilor blonzi si a ochilor aceia mari, umbriti de gene dese, in care citeai nu inocenta copilariei, ci spaima si teroarea.

Traim intr-o lume aberanta, in care orice nemernic are dreptul sa dea nastere unui copil si sa aiba pretentia de drept de viata si de moarte asupra lui.
Cel mai probabil fetele vor ingrosa randul femeilor batute si umilite si care, la randul lor isi vor bate copiii, ca doar asta e singura lor posibilitate de a -si face recunoscuta autoritatea. Asa a fost dintotdeauna si asa va fi intotdeauna. E trist ca milioane de copii sunt in situatia asta. Si cazul de azi a fost unul bland.

mobilier rasturnat versus FB

Am inceput scoala cu dreptul si gradinita cu stangul. Pe de o parte zambete si nerabdare, pe de alta parte lacrimi , urlete , spaime si crize de isterie, cu rasturnat mobilierul gradinitei. Bine ca finalul a fost unul fericit si nu s-a lasat cu daune materiale , poate doar daune morale educatoarei, care s-a ales cu nervii zdruncinati rau de tot. Sa speram ca va trece.
Intre timp, la a treia zi de scoala, am bifat primul FB. Lui stirbica al meu i s-a recunoscut valoarea. Avea nevoie de asta dupa ce , in prima zi, mi-a spus, plin de importanta , ca doamna a sustinut ca are cel mai frumos ghiozdan. Hm, cam lipsita de tact invatatoarea asta, mi-am zis. Seara, cand mi-a spus ca doamna a afirmat ca e cel mai frumos din clasa deja am inceput sa-mi pun unele intrebari. Cand am aflat ca doamna ar fi de parere ca frumuselul nostru e si cel mai inteligent din clasa am inteles: leul din el nu se dezminte. Daca i-au murit laudatorii ii inventeaza.

intre timp...

...pispirica mica a crescut mult si acum e o domnisorica in toata regula, emana dragalasenie prin toata fiinta ei mica, pardon- mare! Sunt uimita sa o vad cum se deschide ca o floare ,ii mangai cu mana si cu privirea carliontii aurii si ma induioseaza fandoselile ei de fetita care stie de pe acum ce inseamna sa te bazezi pe puterea seductiei... In curand incepe gradinita si cand ma gandesc ca mai ieri era un bebe care nu adormea fara suzi, imi vine sa ma ciupesc si sa accept ca nu visez.

Pispirica mare a crescut si ea, sau mai bine zis el, si profita din plin de ultimele zile de vacanta dinaintea marelui eveniment: inceperea scolii. Ce-o fi oare in sufletelul lui, dincolo de siguranta celui care "stie sa scrie si sa citeasca", deci scoala va fi pentru el floare la ureche... Cum va arata el in uniforma , stirb si cu tunsoarea de golanas la care, contrar tuturor sfaturilor "de bine" ,nu vreau sa renunt?
E ciudat cum oamenii, la mai bine de douaj' de ani de la Revolutie, considera ca scolarii baieti trebuie sa fie tunsi chilug!!!

Maricica vesela din poza din postul anterior e intr-un asa hal de oboseala si de tristete, ca n-a mai gasit resurse sa mai scrie niciun cuvintel pe aici de atata timp. Sper sa se mobilizeze si sa revina pe linia de plutire, trebuie...

Doi pispirica si un maricel

o pispirica mica



o (un) pispirica ceva mai mare



...si un maricel, sau mai bine zis o maririca de doar 1m63, dar cine zice ca mignonele sunt de aruncat?
Macar sunt convinsa ca in ochii Mirunei sunt cel mai desavarsit manechin.

super love

Primavara se lasa asteptata, ne-am saturat de ploaie, vant,lapovita, dimineti geroase si weekenduri monotone. Plictisita, am incercat la pranz sa ma bag langa Miruna si sa fur o ora de somn . N-am reusit nici eu, nici ea. A chinuit-o ingrozitor o tuse care o trezea la fiecare 5 minute. Am lasat deoparte somnul meu si am tinut-o de manuta si am mangaiat-o de fiecare data cand se lupta cu un acces de tuse. Se linistea instantaneu si somnul revenea, dulce si odihnitor, chiar si pret de cateva minute. Ii priveam fetisoara rotunda, cu obraji imbujorati, pielea incredibil de fina, sprancenele "spataresti", trasatura definitorie pentru ascendentii pe linie paterna, nasucul usor tesit, cu nari perfect rotunde (toata lumea se mira de unde nasucul asta) , gurita mica cu buze pline si foarte frumos conturate ( macar atunci cand va creste mare nu va mai fi obsedata de ideea de colagen in buze) si parul moale si rar adunat in cativa carlionti blonzi.
Dormea cu o expresie de candoare pe care numai un copil o poate avea. Dar tusea revenea si chinul se prelungea..
Intr-un final s-a trezit de-a binelea, tusea nu se mai oprea. A deschis ochii si cand m-a vazut, expresia de chin si de neputinta s-a transformat intr-un zambet cald. Dormi, fetita mica, mama e aici...dar n-a mai adormit, a intins manutele spre mine ca pentru o mica imbratisare si mi-a soptit la ureche : "ubec". Nu mi-a venit sa cred, asa ca am intrebat-o, tulburata:
- Ce spui, iubita mea, mai spune o data ca n-am auzit
- Ubec, mama..Mut...
Nu stiu daca a fost surpiza acestei neasteptate declaratii de iubire suprema venita din partea fetitei mele sau emotia de a auzi declaratia asta bine cunoscuta spusa in forma identica de doi posesori de sprancene spataresti, dar am simtit ca ma topesc toata. Cu riscul de a fi patetica, spun cu mana pe inima ca fericirea era acolo, ca as fi putut sa intind bratele, cum facuse Miruna mai devreme, si i-as fi simtit consistenta.

Abasana incoditata, Muiuna motata

Cand era Miruna ceva mai micuta am avut un vis ciudat si m-am trezit speriata si ravasita: se facea ca as fi avut o problema grava de sanatate si ca se impunea o operatie pe creier, o operatie cu riscuri mari, evident. Am refuzat sa fac operatia, m-am gandit ca e posibil sa mor si ca nu mai apuc s-o vad pe Miruna la varsta de 2-3 ani, varsta la care , din punctul meu de vedere, un copil atinge apogeul de dragalasenie. Acum Miruna are un pic peste 2 ani si slava Domnului ca n-a fost nevoie de vreo operatie sau alte situatii de viata si de moarte. Si marturisesc cu inima pe inima ca fiecare zi e un regal, parca nu ne mai saturam de dragalasenia ei.

A trecut mult timp de cand nu mai e Fafa. A fost, la un moment dat, "fata", apoi a mai facut un pas spre conturarea unei identitati- a fost Munica (Mirunica), ca acum, in sfarsit, sa fie Miruna(pronuntat Muiuna- deh, r-ul da batai de cap tuturor picilor). Matei a fost initial Tis ( cu variantele Tisalac si Tisaconi), apoi Uca, Uculica si acum Matei. Se uita la el ca la un Dumnezeu si il imita in tot ce face. E vocea a doua dintr-un cor care delecteaza, dar care si irita uneori urechea ascultatorului.
-Mama, ne dai si noua ceva dulce?
-Teva duse!
-Te rog, mama..
-Todog, mama..
Il consoleaza cand e certat, il mangaie pe obraz, ii sterge lacrimile cand se smiorcaie, il priveste in ochi, grav si duios, si il imbratiseaza strans. Dar stie sa se lupte pentru o jucarie, atunci nu exista ierarhie, lupta se da de la egal la egal. Chiuie insa de bucurie cand Matei o accepta ca tovaras de joaca, ii sticlesc ochii cand aude : Fugi, Miruna, ca vine vampirul! Asta e distractia lor suprema, sa fie fugariti prin casa de catre niste parinti-vampiri ultra-solicitati si din ce in ce mai lipsiti de vlaga si, implicit, de dorinta de a cauta si manca copii. Noroc ca avem niste vecini extrem de vigilenti, cum se intrece masura ne onoreaza cu o bataie in teava care potoleste imediat spiritele. Dupa "capra" care a speriat-o pe Miruna toata perioada sarbatorilor ,apoi hoardele de preoti sau viitori preoti care izbeau literalmente cu pumnii in usa , "vecinii" reprezinta acum gogorita cea mai de temut.
Iarna asta am bifat si prima mare pasiune a Mirunei- Alba ca zapada si piticii. Nu exista coltisor al casei din care sa nu se iteasca vreun capsor de Mutulica sau de Rusinos, iar Alba ca Zapada ( care si ea a trecut prin diverse metamorfoze, fiind initial Ca, apoi multa vreme Abasana, acum e simplu.. Ca Zapada) a insemnat prima printesa admirata,pieptanata, imbracata, incoditata si... adorata... Cred ca pe undeva am asa o satisfactie puerila ca "prima" nu a fost Barbie, ci simpatica "Abasana". Si, cum Miruna creste si se transforma usor si sigur intr-o domnisoara cocheta si fandosita, iata si prima mare victorie: am reusit sa strangem parul nu intr-o codita (mai e ceva vreme pana sa ajungem acolo) , dar un mot in varful capului tot am reusit sa facem, spre mirarea si bucuria tuturor:

remember

Daca boala nu l-ar fi doborat, tatal meu ar fi implinit azi 64 ani. A crezut pana in ultima clipa ca pofta lui de viata e mult prea mare si ca asta negresit il va salva. Imi amintesc sclipirea din ochii lui atunci cand o "ghicitoare" i-a prezis ca va trai 80 ani. N-a fost sa fie asa, a plecat de tanar, vitalitatea lui extraordinara s-a scurs picatura cu picatura in nenumaratele , istovitoarele si deznadajduitele drumuri casa-spital.
Pentru mine, cumpana dintre ani inseamna o mare tristete la gandul ca tata nu mai e. Inseamna insa si nostalgia inceputului unei relatii de iubire care a evoluat frumos si firesc timp de 17 ani. Si inca ne mai suntem dragi, si nu cred ca va fi vreodata altfel. De aceea ,cu fiecare 1 ianuarie care vine, incerc sa las tristetea in urma, sa uit de moarte si sa mi-l amintesc pe tata viu, debordand de vitalitate si raspandind in jur numai energie pozitiva si voie buna, ridicand paharul si cantand un cantec de petrecere din repertoriul lui impresionant, strangandu-ne pe toti ai casei intr-o hora a bucuriei.
La multi ani tati, stiu ca suna ca naiba sa spun La multi ani cuiva care nu mai este, dar stiu ca vei trai alturi de noi, prin noi!
Si pentru ceilalti ramasi pe aici si dragi noua-familie si prieteni- fie ca 2011 sa fie un an mai bun, mai bogat, mai linistit, sa ne putem bucura din plin unii de altii.